e-books

Era un grup de sclavi fugari. Lestat îi mai vizitase şi atacase aproximativ o pătrime din ei, aşteptînd în întuneric ca unul din ei să plece de lîngă foc sau ucigîndu-i în somn. Ei nu ştiau ab­solut nimic de prezenţa lui. A trebuit să aşteptăm mai mult de o oră pînă cînd unul din bărbaţi [...]

Le-am explicat că fusesem la Pointe du Lac cu o seară în urmă şi că bătrînul cel orb era musafirul meu. Cît despre suprave­ghetor, acesta nu fusese acolo, ci plecase la New Orléans cu treburi. După ce acest lucru a fost clarificat, noua mea detaşare ajutîndu-mă admirabil, am avut de rezolvat pro­blema plantaţiei în sine. [...]

― Exact, spuse vampirul cu o încîntare vădită. Călătoria înapoi la Pointe du Lac a fost palpitantă. Iar permanenta sporovăială a lui Lestat a fost cel mai plictisitor şi mai deprimant lucru pe care l-am cunoscut vreodată. Bineînţeles, aşa cum am mai spus, eram departe de a fi egalul lui. Aveam membrele mele moarte cu [...]

― N-am avut de ales. L-am implorat să mă lase să stau în dulap, dar el a rîs uluit. „Nu ştii ce eşti?" m-a întrebat. „Este fermecat? Trebuie neapărat să aibă forma asta?" m-am milogit eu, dar l-am auzit rîzînd din nou. Nu suportam ideea; în timp ce discutam însă, nu simţeam de­loc teamă. Era [...]

― Dar…, zise băiatul. ― Ce este? întrebă vampirul. Mă tem că nu prea te las să pui întrebări. ― Voiam să te întreb, cărţile de rugăciuni au cruci pe ele, nu? ― Ah, zvonul în legătură cu crucile! spuse vampirul rîzînd. Te referi la faptul că ne-am teme de cruci? ― Credeam că nu [...]

„Ni se întîmplă tuturor", insistă el, refuzînd să mă ajute. Şi acum cînd îmi aduc aminte, îl dispreţuiesc din cauza asta. Nu pentru că mi-era frică, ci pentru că ar fi putut să-mi fi spus de toate acele transformări. Ar fi putut să mă liniştească şi să-mi spună că aveam să-mi privesc moartea cu aceaşi [...]

― Nu… adică, da, spuse el. Adică… ― Bineînţeles, spuse vampirul, privind în altă parte. ― Stai, stai! zise băiatul tulburat. Banda e pe sfîşiate. Trebuie s-o întorc. Vampirul privi răbdător cum o întoarse. ― Ce s-a mai întîmplat apoi? întrebă băiatul. Faţa îi era umedă şi se şterse repede cu o batistă. ― Vedeam [...]

Băiatul făcu ochii mari. Cît vorbise vampirul, el se lăsase din ce în ce mai mult pe spate şi acum chipul îi era încordat şi ochii înguşti, ca şi cum s-ar fi pregătit să pa­reze o lovitură. ― Ai pierdut vreodată o cantitate mare de sînge? îl întrebă vampirul. Cunoşti senzaţia? Buzele băiatului formară cuvîntul [...]

― Dar ţi-ar fi dat drumul? întrebă băiatul. Oricînd? ― Nu ştiu. Cunoscîndu-l pe Lestat aşa cum îl cunosc acum, aş spune că mai degrabă m-ar fi ucis decît să-mi dea drumul. Dar asta şi voiam. Nu conta. Nu, asta credeam că vreau. De cum am ajuns acasă, am sărit din trăsură şi m-am îndreptat [...]

― Aşa cum ţi-am spus, acest vampir, Lestat , dorea plantaţia. Un motiv lumesc, fireşte, pentru a-mi oferi o viaţă care va dura pînă la sfîrşitul lumii; dar nu era o per­soană care să facă discriminări. Nu considera mica popu­laţie a vampirilor din întreaga lume ca fiind un club select, aş putea spune. Avea probleme [...]