e-books

― N-ai putea trăi permanent astfel. ― Ştiu. Şi totuşi sunt recunoscător fiecărui ceas care nu-mi aminteşte asta. ― Acolo, la marginea pădurii de pini, e numai jumătate din tine. Cea mai egoistă, care nu vrea să ştie nimic despre ceilalţi, în numele ideii că fericirea e o problemă strict personală. Există însă cealaltă jumătate [...]

La adică, ce face fiecare om? Se ispăşeşte pe sine însuşi.   N-aş putea iubi decît un înţelept nefericit în dragoste…   Ceea ce face oraşele mari atît de triste este că fiecare om vrea să fie fericit, iar şansele scad pe măsura ce dorinţa creşte. Căutarea fericirii indică distanţa de rai, gradul căderii umane. [...]

Este inutil să insistăm asupra importanţei descoperirii agriculturii pentru istoria civilizaţiei. Devenind producătorul hranei sale, omul a trebuit să-şi modifice comportamentul ancestral, înainte de toate el a trebuit să-şi perfecţioneze tehnica măsurării timpului, descoperită deja din paleolitic . El nu se mai putea mulţumi doar să asigure exactitatea anumitor date viitoare cu ajutorul unui rudimentar [...]

Căci cea mai mică dezordine ontică aruncă în aer tot edificiul, justificînd orice dezordine axiologică. Cu alte cuvinte, ordinea, dacă e, nu poate fi decît totală. Coextensivă cu Fiinţa şi, în fond, nimic altceva decît un alt nume al ei. A spune că lumea e un amestec de ordine şi haos e totuna cu a [...]

Pe drept cuvînt? Iată ceea ce nu s-ar putea spune. Preocuparea de adevăr este, negreşit, una dintre cele care au onorat pe oameni; dar nu este totdeodată dintre cele care să-i fi luminat deosebit de mult. E ceva tulbure în ideea care ne-o facem despre adevăr, ceva nelegitim ce se strecoară pînă şi în definiţia [...]

XV   ― S-ar zice că nimic altceva nu te mai interesează în afară de ceea ce simţi. Tu gândeşti cu inima acum, Galilei. ― Poate că raţiunea oboseşte înaintea inimii. Şi nu ştiu dacă e bine că se întâmplă aşa. ― De ce te îndoieşti? ― Când simţi mai mult decât înţelegi, devii foarte [...]

Ruptura de fiinţă te face bolnav de tine însuţi, încît este destul să pronunţi cuvinte ca: uitare, nefericire, despărţire, pentru a te dizolva într-un fior mortal. Şi atunci, ca să trăieşti, rişti imposibilul: accepţi viaţa.   A rămîne singur cu întreaga iubire, cu povara infinitului erotic – iată sensul spiritual al nefericirii în dragoste, încît [...]

Cea mai îndelungată revoluţie: descoperirea agriculturii. Mezoliticul şi neoliticul şi spiritualităţii specifice vânătorului. Vânătoarea ca mijloc de subzistenţă se prelungeşte în societăţile de agricultori . Probabil că un anumit număr de vânători, care refuzau să participe activ la economia cultivatorilor, au fost folosiţi ca apărători ai satelor; la început împotriva fiarelor sălbatice care îi hărţuiau [...]

Cu cîteva excepţii (Kierkegaard, Nietzsche, Max Scheler, Soloviov, Berdiaev), ei discută eticul cu o obtuză morgă categorială, inapţi să‑l identifice şi să‑l înţeleagă în sălbatica lui nemijlocire. Dacă însă — cum pretinde Berdiaev (De la destination de l’homme. Essai d’éthique paradoxale) — avem dreptate să atribuim individualului demnitatea etică supremă, imperativul moral absolut fiind: „învaţă să fii [...]

Sîntem în drept să ne punem, înainte de a discuta în ce anume constă acest amestec, întrebarea de principiu: cum e cu putinţă aşa ceva? Dacă spiritul intervine în lucruri, înseamnă că vrea să le schimbe, să facă din ele altceva, să le alter-eze. Cum e cu putinţă în general ca un subiect oarecare, vroind [...]