Just another www . weblog . ro weblog
Mult înainte de a cunoaşte sumara formulă călinesciană referitoare la poezie – sentiment sterilizat de tehnică – am simţit ca pe o fatalitate contradicţia dintre sufletul şi înfăţişarea unei poezii, am simţit, mai precis, nevoia ca înfăţişarea unei poezii să fie cât mai puţin epatantă, cât mai nesclipitoare şi mai lipsită de podoabe, pentru a [...]
XIV ― Iubirea singură nu va stinge rugurile, Galilei. ― Eu am nevoie în fiecare noapte de curaj…. dar ca să mă culc. ― Înţeleg că iarăşi ai avut un coşmar. ― Cineva îi osândise pe inchizitori să asculte, seară de seară, o lecţie despre rotaţia pământului. De fapt, asta se întâmpla după moartea [...]
Ucazul Ministerului Agriculturii ca orice vinator cu patalama la mina poate impusca o suta de ciocirlii pe zi pare o incitare la genocid national, ca si cum in India s-ar fi deschis sezonul de vinatoare a vacilor sfinte ce umbla in voie pe strazi. Asa cum orbul din coltul strazii nu-si poate mesteca muzicuta, nu [...]
XIII ― Îţi dai seama, prin urmare, că am mai multe motive decât alţii să-i detest pe inchizitori. Nu mi s-a părut, însă, important să-i detest, ca victimă, de pe rug. Din păcate, lumea reţine numai flăcările. ― Deoarece, de fiecare dată, ele au costat viaţa unui om. ― Umilinţa care mi-a fost impusă [...]
― Umblă vorba că limba ta ascuţită ţi-a adus mulţi duşmani şi că n-ai suportat nici să fii ignorat, nici să fii contrazis. Mintea ta având ― cel puţin aşa bârfesc gurile rele ― mai multă strălucire decât caracterul tău. Oricine te contrazicea se trezea considerat imbecil. I-ai batjocorit pe filosofi, spunând că au adormit [...]
Roma acelor zile de sfârşit de primăvară nehotărâtă, spălată zilnic de ploi matinale şi ştearsă de amieze mai puţin tinere decât ar fi trebuit; Roma acelor zile pe care le cutreieram descoperind că singurătatea nu e o senzaţie sau o stare, ci o substanţă fizică, o substanţă care îşi poate schimba starea de agregare după [...]
XII ― Trebuie să-ţi mărturisesc, Galilei, că nu m-am aşteptat să întâlnesc un om bântuit de asemenea melancolii şi obsesii, înclinat să privească lumea ca un poet obosit. Mi te-am închipuit cu totul altfel, pe baza vorbelor care mi-au ajuns la urechi. ― Ce vorbe? ― Aş prefera să nu te supăr… ― Acum, [...]
Nu-mi place să trăiesc între lucruri scumpe, valoarea materială a obiectelor mă înspăimântă. Ideea că n-am voie să scap din mână paharul, că ar fi o nenorocire să ciobesc farfurioara, că e de neiertat să pătez covorul o consider un atentat la libertatea mea nu numai de mişcare, ci şi de gândire. Faptul de a [...]
Gândul la delfini este pentru mine întotdeauna o soluţie – laşă întrucâtva, desigur, dar infinit eficientă – de a ieşi dintr-o deprimare, de a depăşi o tristeţe, de a uita o deziluzie, gândul la delfini este recurgerea terapeutică la basm, un basm care are imensul merit de a se petrece – oricât de inexplicabil – [...]
"Lumea există pentru a se ajunge la o carte" spunea Mallarmé, şi nu mi-am închipuit că poate fi ceva mai radical în materie de supremaţie a literei asupra gestului, până când am aflat că sumerienii credeau – cu acea credinţă totală care nu se leagă de cauze şi concluzii, ci de viaţă şi moarte, cu [...]
