e-books

Treptat, memoria mi-a revenit
totuşi. Sau, mai bine-zis, m-am dus eu către ea şi
astfel am aflat amintirea care mă aştepta.
Înainte de a vorbi de asta, îngăduiţi-mi,
scumpul meu compatriot, să vă dau
câteva exemple (ce vă vor sluji, sunt sigur) în legătură cu
ceea ce am descoperit în cursul cer­cetării mele.

Într-o zi, când, conducându-mi
maşina, demaram pe verde cu o întârziere de o secundă, şi în
timp ce răbdătorii noştri
concetăţeni claxonau puternic şi
neîntrerupt în spatele meu, mi-am amintit dintr-o dată de o
altă întâmplare, survenită în împrejurări asem ănătoare.
O motocicletă condusă de un om mic
de statură şi uscăţiv,
purtând ochelari şi pantaloni de golf, mă depăşise şi se
oprise în faţa mea, pe roşu. Stopând,
omuleţul blocase motorul şi se
străduia în zadar să-l pună iar în
mişcare. Pe verde, i-am cerut, cu obişnuita mea poli­teţe, să se dea
la o parte cu motocicleta, ca să pot trece.
Omuleţul se chinuia înainte, străduindu-se
să pună motorul în mişcare.
Conform regulilor amabilităţii pariziene
mi-a răspuns, aşadar, să mă duc la
dracu. Am insistat, tot politicos, dar cu o uşoară
enervare în glas. Pe dată am putut afla
că dacă nu mă potolesc n-o să-mi fie
bine. În acest timp în spatele meu s-au auzit câteva claxoane. Cu şi mai
multă hotărâre l-am rugat pe interlocutorul meu să fie
civilizat şi să nu mai
împiedice circulaţia. Arţăgosul personaj,
scos fără îndoială din sărite de
încăpăţânarea motorului său, mă informă că dacă mi s-a
făcut poftă de o bătaie soră cu
moartea mi-o va da cu dragă inimă. Atâta
cinism m-a umplut de o sfântă mânie şi am
coborât din maşină cu gândul să-i trag
o chelfăneală acelui bădăran. Nu
cred că sunt laş (dar câte nu
credem când e vorba de noi înşine!), îmi depăşeam cu
un cap adversarul, iar muşchii mă
slujiseră întotdeauna. Sunt convins şi acum
că până la urmă nu eu aş fi
fost cel bătut. Dar nu apucasem bine să cobor,
că din mulţimea ce începuse să se
adune a şi ieşit un individ.
Repezindu-se la mine, mi-a strigat că sunt o lepădătură şi că nu-mi
va îngădui să lovesc un om
care, aflându-se pe motocicletă, nu se poate
apăra. M-am întors către acel viteaz, dar n-am apucat să-l văd.
Chiar în acea clipă am auzit motocicleta pornind şi am
primit o lovitură puternică peste ureche.
Până s-apuc să mă dezmeti­cesc,
motocicleta era departe. Buimac, m-am îndreptat maşi­nal
spre bravul d’Artagnan, dar, în aceeaşi clipă, din şirul
nesfârşit de vehicule s-a pornit un concert exasperat de
claxoane. Eram din nou pe verde. Atunci încă zăpăcit, în
loc să-l scutur puţin pe individul
care strigase la mine, m-am întors cuminte la maşină şi am
demarat, în timp ce imbecilul mă blagoslovea cu
un "nenorocitule" de care mi-aduc aminte până azi.