e-books

O mulţime de discuţii
se învîrtiră în jurul întrebă­rii cum să fie numită bătălia. În final, se numi
Bătă­lia de la Grajdul Vacilor, de vreme ce de acolo por­nise ambuscada. Puşca
domnului Jones fu găsită ză­cînd în noroi şi, cum se ştia că exista o rezervă
de muniţie în casă, se hotărî ca puşca să fie aşezată în picioare la baza
catargului, drept piesă de artilerie şi să se tragă cu ea de două ori pe an ― o
dată la doi­sprezece octombrie, aniversarea Bătăliei de la Grajdul Vacilor şi
altă dată în ziua de Sfîntul Ioan, aniversa­rea Revoluţiei.

Capitolul V

În timpul iernii,
Mollie deveni tot mai dificilă. În­tîrzia la muncă în fiecare dimineaţă, se
scuza spunînd că dormise, prea mult şi se plîngea de dureri miste­rioase, deşi
avea o poftă de mîncare excelentă. Folo­sea tot felul de pretexte ca să se
sustragă de la muncă şi să meargă la iazul cu apă, unde stătea prosteşte şi se
uita fix la propria-i reflectare în apă. Dar existau zvonuri şi mai serioase.
Într-una din zile, pe cînd Mollie se plimba voioasă prin curte, Scuturîndu-şi
coada lungă şi mestecînd o gură de fîn, Clover o luă deoparte.

― Mollie, îi spuse ea,
am ceva foarte serios de discutat cu tine. Azi-dimineaţă te-am văzut privind
peste gardul care desparte Ferma Animalelor de Foxwood. Unul dintre oamenii
domnului Pilkington stă­tea de partea cealaltă a gardului. Şi eram destul de
departe, dar sînt aproape sigură că am văzut treaba asta, el îţi vorbea, iar tu
i-ai permis să te mîngîie pe nas. Ce înseamnă asta, Mollie?

― N-a făcut aşa ceva!
Nu eram acolo! Nu-i ade­vărat! strigă Mollie, cabrîndu-se şi jucînd în loc.

― Mollie, uită-te-n
ochii mei! Îmi dai cuvîntul tău de onoare că omul nu te mîngîia pe nas?

― Nu-i adevărat! repetă
Mollie, dar nu putu s-o privească pe Clover în ochi şi, în clipa următoare, îşi
luă tălpăşiţa şi plecă în galop spre cîmp.