e-books

Atunci toţi flăcăii, îndrăciţi
de ciudă, au sărit drept în picioare şi s-au răpezit ca nişte vulturi asupra
lui Ionică, zicînd: Ce-ai zis tu, măi Sărăcilă? Dacă ai băut rachiu, nu trebuia
să-ţi bei şi minţile. — Ia luaţi-l, măi, de cap, zise unul, să se înveţe el de
altădată a mai vorbi într-aiurea. — Da, ia, daţi-i pace, m            ăi, zise altul, poate că omul ştie
ce vorbeşte… Să-i vedem mai întîi lauda şi apoi să-şi iee plata… Ia spune ce
să-ţi dăm, măi Ionică, ca să faci ce-ai zis tu? 
            — Ia una de noauă lei, zise
el, ş-o vadră de vin vechi, nu vă cer mai mult.         
            — Iaca una de noauă lei, zise
un flăcău; vadra cu vin om be-o pe urmă; numai să vedem ş-aist păcat.    
            — Fie ş-aşa, zise Ionică. Acum
haideţi cîţiva cu mine şi puneţi-vă la pîndă la păretele din dosul casei lui
Vasile, de vă uitaţi pe ferestruică, şi-ţi vedè cu ochii ce-am să fac eu. Numai
încet, să nu tropăiţi cumva ori să faceţi larmă ca să vîrîţi omul în prepus ,
ş-apoi atunci să nu fie vina mea. Eu mă cunsc cu cînii, dar voi luaţi pîne
muetă în rachiu, de i-ţi îngăima, pîn-oi face eu pe treabă…           
            Atunci se ieu vreo trei-patru
flăcăi după Ionică şi hai, hai! hai, hai! ajung la casa lui Vasile în puterea
nopţii. Deschid ei portiţa binişor şi intră în ogradă, fără să-i zăpsească
cînii, pentru că chiar atunci aveau şi ei o nuntă-n sat… Dar cu atîta mai bine.    
            Flăcăii cei patru se pun de
pîndă la păretele din dosul casei, după cum le-a fost vorba, iară Ionică se
duce la uşă şi începe a clămpăni şi a bate, strigînd: băică Vasile, băică
Vasile, acasă eşti?        
             Catrina atunci se trezeşte din somn şi zice:
Bădică, bădică! Te scoală că nu ştiu cine bate la uşă. Vasile atunci se scoală
repede, se duce la uşă, în tindă, şi întreabă răstit: cine-i acolo?    
            — Eu, băică Vasile.     
            — Cine, eu?                
            — Eu, Ionică cel prost.
            — Că numai unul ca tine
trebuia să fie, ca să sparii oamenii din somn la vremea asta. Da ce cauţi pe la
noi tocmai acum în puterea nopţii, mă Ionică, zise Vasile căscînd.   — Mă… rog, băică Vasile, deschide-mi uşa şi
ţi-oi spune eu…; nu mă lăsa, că la dumneata mi-i toată nădejdea…