e-books

Este inutil să
insistăm asupra importanţei descoperirii agriculturii pentru istoria
civilizaţiei. Devenind producătorul hranei sale, omul a trebuit să-şi modifice
comportamentul ancestral, înainte de toate el a trebuit să-şi perfecţioneze
tehnica măsurării timpului, descoperită deja din paleolitic. El nu se mai putea
mulţumi doar să asigure exactitatea anumitor date viitoare cu ajutorul unui
rudimentar calendar lunar. De aci înainte, cultivatorul va fi obligat să-şi ela­boreze
proiectele cu mai multe luni înainte de punerea lor în aplicare, obligat să
execute, într-o ordine precisă, o serie de activităţi complexe în vederea unui
rezultat îndepărtat şi, mai ales la început, niciodată sigur: recolta, în plus,
cultura plantelor a impus o diviziune a muncii alt­fel orientată de cum era
înainte, căci principala responsabilitate în asigurarea mijloacelor de trai
revenea de aci înainte femeilor.

Nu mai puţin
considerabile au fost consecinţele descoperirii agriculturii pentru istoria
reli­gioasă a omenirii. Domesticirea plantelor a prilejuit o situaţie
existenţială până acum inaccesibilă; ea a provocat creări şi răsturnări de
valori care au modificat radical universul spiritual al omului preneolitic. Vom
analiza îndată această „revoluţie religioasă" inaugurată de triumful
cereali-culturii. Pentru moment să reamintim miturile care explică originea
celor două tipuri de agri­cultură. Cunoscând cum explicau cultivatorii apariţia
plantelor alimentare, aflăm în acelaşi timp justificarea religioasă a modurilor
lor de comportare.

Majoritatea
miturilor de origine au fost culese de la populaţiile primitive care practicau
fie vegecultura, fie cerealicultura. (Astfel de mituri sunt mai rare şi,
adesea, radical reinterpretate în culturile evoluate.) O temă destul de
răspândită arată că tuberculii şi arborii cu fructe bune de mâncat (cocotierul,
bananierul etc.) s-ar fi născut dintr-o divinitate jertfită. Exemplul cel mai
faimos vine din Seram, una din insulele de lângă Noua Guinee: din corpul
sfârtecat şi îngropat în pământ al unei tinere fete de origine semidivină,
Hainuwele, cresc plante necunoscute până atunci, în primul rând tuberculi.
Acest omor primordial a schimbat în mod radical condiţia umană, căci el a
introdus sexualitatea şi moartea, şi a instaurat instituţiile religioase şi
sociale care sunt încă în vigoare. Moartea violentă a Hainuwelei nu e numai o
moarte „creatoare", ea permite zeiţei să fie continuu prezentă în viaţa
oamenilor şi chiar în moartea lor. Hrănindu-se cu plante răsărite din corpul
zeiţei, omul se hrăneşte, în realitate, cu substanţa însăşi a divinităţii.

Nu intenţionăm să
insistăm asupra importanţei acestui mit de origine pentru viaţa religioasă şi
cultura paleocul ti valorilor. E suficient să spunem că toate activităţile
responsabile (ceremonii de pubertate, sacrificii de animale sau sacrificii
umane, canibalism, ceremonii funerare etc.) constituie, la drept vorbind,
rememorarea asasinatului primordial20.

18  David R. Harris, „Agricultural systems,
ecosystems and the origins of agriculture", în The Domestication and
exploitation ofplants and animals, p. 12.

19 Villiam
Solheim, „Relics fromTwo Diggings indicate Thais were the First
Agrarians", New York Times, ianuarie, 12,1970.

20 Cf. M. Eliade,
Aspects du mythe, pp. 132 sq. [= Aspecte ale mitului, Bucureşti, Editura
Univers, 1978, pp. — nota trad.].