e-books

***

Domnişoara Fellowes se
întorsese către băieţel. Acesta o privea, iar farfurioara mai conţinea lapte.
Răbdătoare, femeia încercase să-i arate cum să ridice vasul şi să-l ducă la
gură. El se împotrivise, totuşi se lăsase atins fără să ţipe.

O privea necontenit,
cu ochi înspăimântaţi, aşteptând gestul trădă­tor. Ea se pomenise mângâindu-l,
încercând să înainteze încet cu dege­tele spre părul lui, lăsându-l să vadă tot
ceea ce făcea, să-şi dea seama că nu exista nici un pericol.

Reuşise să-i mângâie
părul, pentru o clipă.

― O să-ţi arăt cum se
foloseşte baia, îi spusese după aceea. Crezi că vei putea învăţa?

Vorbea lent, cu
blândeţe, ştiind că el nu putea pricepe cuvintele, dar sperând că avea să reacţioneze
pozitiv faţă de tonul vocii.

Băieţelul se lansase
din nou într-o frază alcătuită din clicăituri ale limbii.

― Te pot ţine de mână?
îl întrebase ea.

Întinsese mâna spre el;
băiatul o privise. Rămăsese cu mâna întinsă şi aşteptase. Palma băieţelului
avansase încet către ea.

― Aşa, aşa, îl
încurajase.

El o apropiase până la
doi centimetri, după care curajul îi pierise şi o smucise înapoi.

― Nu-i nimic, vorbise
calm domnişoara Fellowes, o să încercăm şi mai târziu. Nu vrei să stai aici?

Lovise uşurel cu palma
în salteaua patului.

Orele se scurseseră
încet, iar progresele erau minime. Doica nu reuşise să-l înveţe să utilizeze
nici baia şi nici patul. Ba chiar, după ce dovedise semne clare de oboseală,
băieţelul se aşezase pe jos, după care, printr-o mişcare rapidă, se rostogolise
sub pat.

Domnişoara Fellowes se
aplecase să-l privească, iar ochii lui clipi­seră şi el clicăise ceva din
limbă.

― Bine, încuviinţase
ea, dormi acolo, dacă te simţi mai în siguranţă.

Închisese uşa dormitorului şi se retrăsese în
camera cea mare, unde i se adusese un pat de campanie. La insistenţa ei, odaia
fusese acoperită cu un plafon improvizat. "Bărbaţii ăştia idioţi", se
gândise, "vor trebui să-mi instaleze o oglindă, o servantă şi un lavabou
separat, dacă se aşteaptă să-mi petrec nopţile aici."