e-books

Din acest vânăt cer ciudat, "Plin, ca şi soarta-ţi, de blesteme, Ce gânduri, om destrăbălat, Coboară-n tine să te cheme?" -Iubind tot ce-i întunecat, Greu de-aşezat în loc şi vreme, Eu ca Ovidiu alungat Din raiul Romei, nu voi geme. Cer sfâşiat, plin de ruine , Mândria-mi se-oglindeşte-n tine! Ţi-s norii dricuri care-n ele Duc [...]

Capturaseră şi depozitaseră, la marginea lagunei, anumite substanţe emanate de trupurile oamenilor înecaţi sau înmormân­taţi în adâncuri. Aflaseră cum să manevreze aceste substanţe, folosindu-le pentru a-i înspăimânta şi alunga pe cei ce se apro­piau prea mult de lagună. Învăţaseră să descifreze semnalele conţinute în emisiile radio, luminoase şi sonore. Încetul cu înce­tul, din mici fragmente [...]

Era amuzant să vezi uimirea robotului în timp ce biata sa minte se muncea cu două seturi de informaţii contradictorii. Deşi ştia că Peyton trebuia să fie pe undeva prin încăpere, ochii îi spuneau că nu era nimeni acolo. Începu să se învârtă în cercuri mici, total neputincios, până ce băiatului i se făcu milă [...]

Cred că nu sunt decât câteva minute. Domnul Riley o să-ţi dea voie să lipseşti atâta timp cu noi. – Well, Sir, răspunse cârciumarul, foarte politicos, n-am nimic împotrivă… Poţi să te duci, Kitty, căci nu cred că ai de ce să te temi de negriciosul acela… Acum au început să-l încolţească din toate părţile [...]

Ciinele îşi întoarse capul în timp ce mă apropiam şi bîţîi din coada lui ciuntită; dar Ruth era prea epuizată pentru a mă auzi. Ar fi fost un sacrilegiu s-o conturb, aşa că m-am oprit la cîţiva yarzi depărtare şi m-am aşezat în linişte pe iarbă. Pe cînd o priveam, un zîmbet de beatitudine îi [...]

Arlechino-i fugărit de Pantalone. Au ei o pricină. Dar lumea-i răbdătoare ioc. Vreo câţiva bat din buze şi-aleargă să se pricopsească, zău, cu-argintatul orologiu ” title=”orologiu”>orologiu căzut din cer. Nu-i doar unul, tot bâiguie-un tâmplar, sunt sute. E darnic Domnul!       - Nu-i Dumnezeu, şopteşte-o precupeaţă. E o forţă ascunsă-n stele, pe cuvânt, a zis spiţerul. [...]

Continuam să stau înaintea hărţii, dar n-o mai vedeam; eram ca paralizat. Drept în faţa mea, uşa baricadată cu lăzi pe care le susţinea dulapul. E vreun automat, am gândit, deşi în cameră nu existase până atunci nici unul. Dar n-ar fi putut intra fără să-l fi observat! Pielea de pe ceafă şi de pe [...]