e-books

Capturaseră şi
depozitaseră, la marginea lagunei, anumite substanţe emanate de trupurile
oamenilor înecaţi sau înmormân­taţi în adâncuri. Aflaseră cum să manevreze
aceste substanţe, folosindu-le pentru a-i înspăimânta şi alunga pe cei ce se
apro­piau prea mult de lagună. Învăţaseră să descifreze semnalele conţinute în
emisiile radio, luminoase şi sonore. Încetul cu înce­tul, din mici fragmente
disparate, începuseră să-şi facă o imagi­ne despre omenire.

Omul care le atingea
retrăia brusc, într-o scurtă şi intensă halucinaţie, vieţile tuturor celor
dispăruţi. Mulţi se înecaseră, neajutoraţi, în timpul unor experienţe de acest
gen. Algele gân­deau perimetrul ca pe un fel de "orizont al
evenimentelor". Fiinţele umane care se apropiau întâlneau bariera chimică,
scutul format din iluzii, privind copleşiţi, ca într-o oglindă, imagini
minunate şi orori indescriptibile din trecutul omenirii.

Flattery se temea de
acest perimetru cu alge libere. De aceea trimitea mereu slugi înarmate cu
lanţuri şi lame uriaşe. La rândul lui, Controlul Curenţilor deforma baletul
fascinant al algelor transformându-l în gimnastica robotică a unor vane
organice.

Algele le analizau
mirosurile şi secreţiile, călătoreau pe spi­rala ADN şi obţineau de fiecare
dată noi informaţii din regiunile ce purtau inscripţia "omenesc".

Aflară astfel că ele
nu se ridicaseră încă la stadiul de perso­nalitate unică, de fiinţă intactă; că
deocamdată erau alge ca mul­te altele, Avata între alţi Avata. Se formase o
minte multiplă, fragmentată, spre deosebire de vremea când nu exista decât o
singură şi măreaţă Minte. Totul fusese înregistrat acolo, în me­moria genetică
a oamenilor, printre ţesuturile organice. Mari porţiuni ale Minţii lipseau…
sau erau avariate. Sau neconectate.

Algele descoperiră
acestea cam în acelaşi mod în care vic­tima unei lovituri la cap descoperă la
un moment dat că mintea sa nu mai seamănă deloc cu cea de dinainte. Atunci când
îşi dă seama că pierderea este irecuperabilă, se naşte frustrarea. Iar
frustrarea se transformă în furie. Algele cu numele de "Avata" se
zbârliră cuprinse de un sentiment similar.

Justiţia este
evidentă. Ea nu are nevoie de apărare, ci doar de un martor imparţial.

― Ward Keel, Şef al Justiţiei

TREI SEMNALE JOASE
anunţară sosirea hidrobuzului, trezind-o astfel pe Beatriz Tatoosh dintr-un
somn în care se îneca printre alge. Se întinsese pe bancheta solidă a sălii de
aşteptare, folosind servieta şi bagajul drept pernă. Clipi de câteva ori, alun­gând
aburii visului, şi îşi drese vocea. Coşmarul acesta începuse un pic mai
devreme. De obicei venea doar atunci când se afla deja în staţia tritoniană de
lansare.

Cred că de
vină este păcătoasa asta de presiune a apei…