e-books

       Un domn către impiegat: Mă rog, n-a venit vreo scrisoare pentru mine?        Impiegatul: Nu… Dar de unde era să vă vie?        Domnul: Ştiu eu? de la cineva.        Impiegatul: Nu.        Domnul: Bine. (Pleacă.)        Impiegatul (scoţând capul pe ferestruică): Mă rog…        Domnul (întorcându-se): Poftim…        Impiegatul: Dar… cum vă cheamă [...]

Am iubit urite dar destepte si frumoase fără capatii, n-am avut inbirea cea dintii n-a avut rabdare să m-astepte. Ingerul ca unghia intoarsa mi-a crescut în carne dimpotriva, mi-ati adus la nastere coliva si la groapa dric cu cioc de barza. Zilele bolesc pe-aici ca anii, anii – zilieri trecuti prin ferma . Va uitarati [...]

E-o linişte plătită-atât de scump Şi e o pace de sorginte sfântă De se aude tăinuit cum cântă Mătasea în ştiuleţii de porumb. Colinele se-ntunecă de cai, Amărăciunea toamnei reînvie Şi cade sufletul din ciocârlie Pecetluind ţâţânile din rai. Dinspre poteci de purpură subţire Se cântă imnul nunţilor de cerbi, Cerboaice senzuale fată-n ierbi Şi [...]

— Dacă fumaţi, luaţi seama la foc, le zise hangiul  lăsându-i, luând cu el lumânarea şi chibriturile. După cinci minute, toţi trei dormeau.     Cât să fi fost ceasul? Adrian nu-şi putea da seama, dar, într-un moment din noapte, el simţi o mână care îi atinse umărul, apoi faţa. Deschizând o clipă ochii grei [...]

Boc! Boc! In poarta. Spre dimineata, cu vreo trei zile pana-n Craciun. – Vezi, mã Gheorghe, cine bate, mã – Sare muierea. Nu se sculasera, ca era prea denoapte. Afara iar: Boc! Boc! – Care esti, mã? Era-ntuneric, se vedea doar o pata mare alba. Era iapa, legata de poarta. Si ala batea tare-n pridvor, [...]

O, au rupt in aripi panza de paing tulburand aeve linistea cu stele ce se-aprind o clipa si apoi se sting printre-atatea pasari , falfaind rebele O, au rupt in aripi panza de paing ce-o uitasera seara, prinsa intre gene , prinsa intre gene Nestiute pasari au plecat spre Sud razimand vazduhul, cu aripa-ntinsa Zborul [...]

Cu cîteva excepţii (Kierkegaard, Nietzsche, Max Scheler, Soloviov, Berdiaev), ei discută eticul cu o obtuză morgă categorială, inapţi să‑l identifice şi să‑l înţeleagă în sălbatica lui nemijlocire. Dacă însă — cum pretinde Berdiaev (De la destination de l’homme. Essai d’éthique paradoxale) — avem dreptate să atribuim individualului demnitatea etică supremă, imperativul moral absolut fiind: „învaţă să fii [...]

Mult înainte de a cunoaşte sumara formulă călinesciană referitoare la poezie – sentiment sterilizat de tehnică – am simţit ca pe o fatalitate contradicţia dintre sufletul şi înfăţişarea unei poezii, am simţit, mai precis, nevoia ca înfăţişarea unei poezii să fie cât mai puţin epatantă, cât mai nesclipitoare şi mai lipsită de podoabe, pentru a [...]

Pascal şi-avea abisul cu dânsul mişcător, – Vâltoare, vai! E totul, – dorinţă, gest, visare, Cuvânt! Şi peste păru-mi stând drept, în clătinare, Am resimţit adesea cum trece groaza-n zbor. Sus, jos, şi pretutindeni, adâncul, larga zare, Tăcerea, nesfâşitul mă ţin în gheara lor… Şi Dumnezeu pe noaptea-mi cu-n deget ştiutor Schiţează lungi coşmaruri, mereu [...]

Atenţia îi fu atrasă de un semnal ce începuse să clipească pe ecranul consolei de lângă pat. Două cuvinte apăruseră acolo, scrise cu litere roşii, strălucitoare: "Crista Galii". Flattery apăsă o tastă şi apoi urmări defilarea veştilor deprimante… nu o găsiseră. Trecuseră douăsprezece ore, şi nu o găsiseră! Cu toate că fugarii nu aveau la [...]