e-books

Citeam o carte pe care o luasem de la bibliotecă din greşeală. Mă pomenisem cu altceva decît cerusem, şi nu-mi dădusem seama de asta decît după ce mă întorsesem în cameră. Cartea era Din adîncurile Africii de Isak Dinesen. Mi-am închipuit că trebuia să fie o porcărie. Dar nu era! Era o carte foarte bună. [...]

Colinda placeri Ninge În noaptea de Craciun. Damigeana cu vin Harapnice trosnind De alte vremi… Sa ne vedem în oglinda, Si noaptea cântatoare Sa ne-adoarma Pentru uitare.  

Tânărul duce îl măsură pe ticălosul din faţa sa, — Unde aş putea să‑ţi vorbesc, meştere? întrebă el. — Foarte aproape de aici, în strada Tisseranderie, la „Hanul Speranţei". — De acord. Aşteaptă‑mă acolo mâine dimineaţă. Charles d’Angoulême aruncă o ultimă privire Violettei, care, prosternată, îşi acoperea faţa cu palmele.  „Şi acum, răzbunarea! murmură el. [...]

2 La Bogdan cu M.D.G. Bogdan s-a dus sa se rada, eu si M.D.G. raminind sa ne conversam. Dar tac cu incapatinare. Ma uit pe un album Dali. E penibil, caci eu si Mihai sintem prieteni. Dar ce sa ne spunem? In fine (ah, si la pick-up o selectie "Wings") palavragim despre copii. Ma trezesc [...]

—  Imi pare rău. —  Dac-ar ti vorba de-un barbat… —  Te rog,  nici nu poate fi vorba de-un   bărbat. Ştii bine că nu e aşa. N-ai încredere în mine ? —  Ai haz, zise el. Să  am încredere în tine. Asta chiar are haz. —  Imi pare rău. E tot ce-ţi pot spune, zise [...]

Acum lui Alioşa i s-ar fi părut curios, ba chiar imposibil, să trăiască mai departe aşa cum trăise pînâ atunci. S-a spus: „De voieşti să fii desâvîrşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi după aceea vino şi mă urmează" . La rîndul său Alioşa se gîndise: Nu se poate să dau numai două ruble [...]

VI ANGLII, IUŢII ŞI SAXONII   I. „Trupuri înalte şi albe, ochi albaştri crânceni şi părul de un blond roşietic; stomacuri nesăţi­oase, veşnic înfometate, înfierbântate cu băuturi tari ; tineri treziţi târziu la dragoste; inşi care beau cu neruşinare zi şi noapte". Saxonii şi anglii au temperamente violente. Le vor păstra; după cinci­sprezece secole caracterul [...]

-— Vai de mama flăcăului ăstuia — suspi­nă dona Adriana. Colonelul Mindreau se crede regele Romei, ajunge să-l vezi cînd se plimbă prin sat cu fiică-sa la braţ. Nu salută, nu se uită la nimeni. Iar ea e încă şi mai rău. Ce fumuri, ce ifose! Nu era încă opt şi soarele dogorea. Raze aurii [...]

CAPITOLUL III Cavalerii Mesei Rotunde   Sporovăiala de la Masa Rotundă consta mai mult din monologuri – un soi de dări de seamă asupra aventu­rilor în care fuseseră capturaţi prizonierii, iar prietenii şi susţinătorii acestora, ucişi şi jefuiţi de cai şi armuri. Îndeobşte – pe cât mi-am putut da eu seama – aventurile acelea, pline [...]

— Îhî. Băiat bun şi-ăla. S-a ales cu spinarea strâmbă de când l-a pocnit un cal. Şefu’ zbiară la el de mama focului când e mânios. Da’ grăjdarului nici că-i pasă… Ala citeşte o groază. Are cărţi în odaie la el. — Şi şefu’ cam ce fel de om e? întrebă George. — Păi, e [...]