e-books

V STAREŢII Unii cititori ar putea, cine ştie, sâ-şi închipuie că erou nostru avea în el ceva bolnăvicios, că era un exaltat din fin destul de mărginit, altminteri, la minte, un tinerel firav visător, palid la faţă dacă nu cumva un neurastenic. Dimpotrivă, Alioşa, care pe vreamea aceea avea nouăsprezece ani, era un adolescent voinic, [...]

VI. Cucerirea insulei de către saxoni a fost lentă şi apărarea ei adeseori curajoasă. În 429, sfântul Germanus, episcop de Auxerre , sosi la Verulamium pentru a conduce lupta împotriva ereziei pelagi­ene[1], ceea ce dovedeşte că britanii mai aveau ră­gaz să se ocupe şi de teologie  în timpul invaziilor. În vremea când episcopul se afla [...]

— Zic asta pentru c-aşa şi cred — şuşoti locotenentul Silva, luîndu-şi un aer de cuce­ritor. E adevărul gol. Iar dona o ştie prea bine. — În loc să se ţie scai de o mamă cu fami­lie, zi-i mai bine locotenentului dumitale să-şi facă datoria — suspină dona Adriana, aşezîndu-se pe o băncuţă lîngă tejghea, [...]

Vedeai numai capete care se înfigeau asupra pr ăzii, trupuri învârtejite şi cozi fluturânde. Furtuna de lătrături şi schelălăituri acoperea un răstimp toate conversaţiile convivilor, ceea ce nu era nici o pagubă, căci bătăliile javrelor se dovedeau mult mai intere­sante. Uneori, bărbaţii se ridicau în picioare ca să privească mai bine şi puneau rămăşaguri, iar [...]

George începea să se înfurie, cu încetul. Lennie îşi puse balotul pe culcuşul alăturat şi se aşeză. Îl urmărea pe George cu gura deschâsă. — Stai că-ţi spui acuşica, zise bătrânul rân­daş. Fieraru’ ăsta de care vă spusei — Whitty îi zicea — era un tip care-ar fi presărat cu d-asta şi unde nu era [...]

Că filozofii se deosebesc între ei cu privire la explicaţiile pe care le dau asupra lucrurilor încă n-ar fi cine ştie ce pagubă. Lumea s-a deprins cu asemenea dezbinări, ba începe chiar să creadă că destinul filozofului e de a spune întotdeauna altceva decît s-a spus pînă la el. Dar că lucrul se poate întîmpla [...]

Moşneag senin, eu tâmpla ta curată O cer pe veci nădejdii mele pază. Din soarele copilăriei mele Pe fruntea ta mai licăreşte-o rază. În suflet simt cum negura se sfarmă Şi se-mpleteşte albă dimineaţă Când ochiul tău în inimă-mi coboară, Topind încet cetatea ei de gheaţă. Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche, Blând îmi [...]

Orcanul însuşi stă domol Şi-n gânduri dulci se pierde, Când zânele cu pieptul gol Răsar pe lunca verde. Uşoare, ca de neguri, fug Prin liniştea adâncă, Obrajii lor, ca flori de rug, Sunt nesărutaţi încă. Vezi tu departe-n Răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul: Acolo ele-n veci nu [...]