e-books

Nu dormise niciodată
alături de vreo femeie pandorană. La Baza Lunară, chiar înainte de plecarea în
Proiectul Conştiinţa, avusese o scurtă aventură cu Alyssa. Încercarea de
a relua această legătură aici, pe Pandora, eşuase. În loc să se culce cu
Directorul, Alyssa preferase expediţiile care aveau drept scop cercetarea al­gelor.
Şi suferise consecinţele; dar se părea că nici el nu fusese scutit de
suferinţe.

Bineînţeles, făcuse
adesea dragoste cu pandorancele, mai ales la început Se tăvălise cu ele pe
covoare, pe canapele… dar la sfârşit, de fiecare dată, le trimitea în
apartamentul destinat oaspeţilor. Iar el încerca să profite de scurta perioadă
de somn profund care preceda coşmarurile.

Puterea: iată
marele afrodisiac!

Era un adevăr. Îşi
spuse că poate ar fi trebuit să profite mai mult de avantajele poziţiei sale.
Dar, de când pusese mâna pe frâiele puterii, aventurile amoroase parcă nu mai
aveau aceeaşi savoare. Planeta asta, chiar dacă era mică şi mizerabilă, îi
apar­ţinea.

Şi va fi a
mea până în momentul în care o voi părăsi.

― Şase luni, murmură el. După douăzeci şi cinci
de ani, au mai rămas doar şase luni.

Închişi ermetic în celulele de hibernare, aproape
trei mii de oameni orbitaseră timp de peste o jumătate de mileniu în jurul
Pandorei. Din echipajul iniţial nu supravieţuiseră decât Flattery şi Micuţul
Macintosh. Desigur, mai erau şi cele trei Nuclee Mentale Organice ― creiere
conectate la un sistem foarte com­plex ― dar acestea nu mai puteau fi
considerate oameni. Unul dintre ele aparţinuse Alyssei Marsh, singura care se
pregătise şi pentru funcţia de NMO. Celelalte fuseseră prelevate de la
doi copii selectaţi de Flattery pentru inteligenţa lor deosebită şi pen­tru
stabilitatea emoţională de care dăduseră dovadă.

Mai mică
decât Pământul, dar mai mare decât Luna, gândise el după ce se
trezise din hibernare. Pandora este o planetă mică şi acceptabilă.

Însă foarte curând se dovedise prea puţin
acceptabilă.

Pandoranii, urmaşi ai
echipajului îmbarcat pe Nava Nean­tului Pământeanul şi ai experimentelor
bioinginereşti, păstraseră caracteristicile umane esenţiale. Cu toate acestea,
lui i se păru­seră respingători; îşi spusese că, dacă Pământeanul reuşise
să descopere Pandora, atunci o altă Navă a Neantului ar putea da peste ceva mai
bun. Şi chiar în cazul unui eşec, considera că viaţa de Navigator era mult mai
confortabilă.

N-au decât să
crape în groapa asta infectă! După cum miroase aici, s-ar părea că deja au
început să putrezească.

În nopţile senine,
privea cu mare satisfacţie carcasa aproape completă a Navei Neantului ― Nava lui
― strălucind pe orbită. Fixase o superbă bijuterie pe voalul cerului şi era
foarte mândru de acest lucru.

Unii dintre
pandoranii ăştia de-abia de pot fi consideraţi creaturi vii, darămite fiinţe
umane! Algele le-au contaminat până şi zestrea genetică.