e-books

- Ei dacă nu vrei să vorbeşti,
flăcăule, atunci voi căuta să-ţi împrospătez memoria.

La aceste
cuvinte, detectivul scoase un baston de cauciuc cu care-l lovi de mai multe ori
cu putere în spate pe îndărătnicului individ. Acesta se strânse de durere şi-şi
muşcă buzele, ca să nu lase să-l scape vreun sunet. Dar Holmes îşi prelungi
încercarea de împrospătare a memo­riei cu atâta putere şi energie, până ce
stratul de gheaţă de pe inima iscusitului criminal începu să se topească. EI
căzu în genunchi şi-şi ceru iertare plângând:

- Vezi aşa, old friend,
zise Holmes zâmbind;
ţi-e de ajuns sau mai ai nevoie să te mai ajut puţin?

- Voi spune tot ce vreţi să ştiţi, se
jelui omul cu o jumătate de ureche, opreşte-te numai, că-mi rupi toate oasele.
Ce vreţi să ştiţi mai întâi?

- Ei aşa
îmi placi, zise râzând detectivul, şi scoase din buzunar o sticluţă cu coniac;
dacă vei fi de treabă, vei vedea că nici eu nu sunt aşa de rău. lată, ia
sticluţa asta şi mai
alină-ţi durerile cu o înghiţitură zdravănă. Nădăjduiesc că o să te
înzdrăveneşti bine.

Cel
arestat luă sticla cu lăcomie şi ar fi sorbit-o pe toată dintr-o dată, dacă
Holmes nu l-ar fi împiedicat.

- Opreşte-te, băiatule! zise el, smulgându-i sticla din mâini n-am vorbit să te îmbeţi şi să
îndrugi verzi şi uscate, aşa ca să nu te poată pricepe nimeni. Iţi făgăduiesc
insă că-ti voi da tot ce mai este în sticlă, dacă vei fi ascultător. Şi vezi ca
altădată să nu mai fiu nevoit să bat tactul pe spinarea ta. Ascute-ti deci
urechile şi-ascultă bine: aici e sticla şi colo bastonul de cauciuc. Ai de ales
intre amândouă… Va să zică, cine era individul cu ochii negri, şireţi?

- N-ai
decât să mă baţi până mă vei omori, răspunse cel întrebat, că nu-ţi pot
răspunde la această întrebare.

- Totuşi e
bun prieten cu tine, răspunse Holmes ameninţător, şi-şi apropie iar bastonul de
cel prins. Duminică dimineaţă când aţi fost aici să aruncaţi cadavrul, ai
vorbit foarte prieteneşte cu el şi după ce aţi aruncat pachetul in apă, aţi
luat-o amândoi la picior. Trebuie neapărat să vă cunoaşteţi de mai mută vreme.
Vorbeşte deci ticălosule! N-ai să mă prosteşti pe mine, căci sunt şi eu tot
atât de priceput ca tine. Ar fi mai bine pentru tine să-mi spui totul mie,
decât să te mai duc pe la judecătorul de instrucţie. Acum soarta îţi mai este
în mână; pe când, dacă vei ajunge la politie, va fi vai de capul tău.

- Ei,
dacă-i aşa mă voi spovedi pe negriciosul acela îl cunosc din ziua de 24. L-am
întâlnit pentru prima oară într-o cârciumă de lângă gara Camden , unde vin tot
beţivi unul şi unul. El era împreună cu un băiat drăguţ, de vreo cincisprezece
ani, pe care-l îmbătase tun, de adormise ca un mort. Când m-am aşezat la masă,
lângă el, şi l-am întrebat cine era băiatul, acesta mi-a răspuns că este
nepotul său, cu care vroia să plece peste câteva ore la Willington, in New
Jersey, spre a-l duce ta părinţii săi.

- Pe la ce
oră era asta?

- Ei, să
fi fost cam între unsprezece şi douăsprezece.