e-books

Fără o clipă de îndoială,
după ce trage puşca din spate şii ridică oţelele, – coteşte spre dreapta şi
intră în baltă, împotriva raţelor. De cizmele lui până la genunchi, bine unse,
e foarte sigur. De aceea rămâne mirat când simte între degete şi sub tălpi apa
rece ca ghiaţa. "Trebuia să le ung mai bine…" mormăeşte el, privind
încordat şi serios spre raţe. Şi păşeşte înainte, primind situaţia – şi apa.
Raţele evoluau fără grijă în
apa limpede şi rece. Apoi se înşirară una după alta şi întoarseră pliscurile spre
omul care venea spre ele încălţat cu ghiaţă.
Îl primiră până la distanţa
potrivită, care este totdeauna mai mare decât bătaia puştii. Lucrul acesta
băiatul nu-l ştia. Şi rămase foarte emoţionat, privindu-le cu ochii măriţi, cum
se înalţă măcăind, cum descriu un arc spre marginea bălţii, cum înclină iar
cătră el, apoi trec şi cad lângă canal, în locul unde a simţit cel întâi fior
al apei. Le face iar faţă prin balta până la genunchi, şi tremură în el o
bucurie iute, că are de-a face, în sfârşit, cu vânatul visat. Raţele se zvârl
iar pe-o scară nevăzută în aer. Îşi înclină iar zborul spre baltă. Fac un ocol
prin dreapta, ca şi cum ar vrea să-şi deie
bine samă cu cine au de-a face. Ocolesc şi prin stânga. Şi zborul lor fulgeră
tremurat pe luciu. Apoi se ridică spre soare şi trec în aburii de pe luncile
Siretului. Ochii băieţandrului rămân cu uimire aţintiţi întracolo, până ce
descopăr subt cer cârdurile de sălbăticiuni. Le urmăreşte zborul înclinat spre
zăvoaie. La cârdurile acelea mari s-au alăturat şi raţele de-aici. Acolo sunt
cotloanele cele minunate pe care le-au descoperit vânătorii şi cătră care a
pornit şi el în dimineaţa aceasta de primăvară. Acolo trebuia s-ajungă cât mai
degrabă.
Zgomotul pe care-l face
apa-n cizme, când calcă, nu-l bagă de samă decât într-un târziu. O clipă numai
îşi închipuie c-ar trebui să se oprească, pentru a rezolva problema. Poate-ar
fi mai bine să umble desculţ, cu ciubotele în geantă. Nu are însă nici o clipă
de pierdut, şi grăbeşte pasul.
Cea dintâi experienţă îi arată
că locurile largi nu sunt prielnice vânătorului de baltă. Deci zăvoaiele cu
ascunzişuri şi perdele de lozii sunt neapărat trebuitoare ca să poţi împuşca raţe.
Ca să fii vânător, trebuie să ştii asemenea lucruri. E necesar însă să te
deprinzi şi cu apa-n cizme. Din canal zbucneşte măcăind, cu bătăi de aripi, o
păreche de raţe mari. Îi trec pe dinainte la o zvârlitură de băţ. Puşca însă
i-i în spate, cu cucoaşele lăsate. O scoate şi o ţine goală pe braţe, cu
atenţia agerită. Dar în canal nu s-aşează mai mult decât o păreche de raţe.
Iată şi luncile cele mari
ale Siretului; şi gârlele cu ape sporite. Şi cu bălţi în toate scobiturile pământului,
între zăvoaie. Iată şi cel dintâi cârd de raţe, vâjâind prin văzduh. Nagâţi se
ridică din smârcuri şi fâlfâie rar, mieunând prelung. Cine ştie ce pasere va fi
fiind aceasta, care zboară aşa legănat şi pe departe. Un cârdişor de răţuşti
cenuşii săgetează la linia sălciilor şi, rupându-şi brusc zborul, cad cătră o
baltă.