Just another www . weblog . ro weblog
—Mie nu-mi place treaba asta, zise Al. Treabă de mîntuială. Vorbeşti prea mult. — Ei, şi ce ? zise Max. Trebuie să ne mai şi distrăm, nu ? — Totuşi, vorbeşti prea mult, spuse Al. Ieşi din bucătărie. Ţeava retezată a puştii de vînătoare îi umfla uşor pieptul pardesiului, prea strimt, îşi netezi pardesiul cu mîinile înmănuşate. — [...]
După moartea lui Efim Petrovici, Alioşa urmase încă doi ini la liceul din capitala guberniei. Curînd după ce Polenov îşi dăduse obştescul sfîrşit, soţia lui, nemîngîiată, plecase pentru mai multă vreme în Italia împreună cu toată familia, alcătuită aproape exclusiv din femei, iar Alioşa rămăsese să fie găzduit mai departe de două cucoane, rude mai [...]
VIII. Religia nu putea fi un obstacol la romanizarea Britaniei. Toleranţi, romanii îşi anexau bucuros zeii necunoscuţi. Dacă au urmărit druidismul şi l-au desfiinţat aproape complet, au făcut-o pentru că vedeau în el un pericol politic. Dar zeul celt al războiului, Teutates, a fost identificat de ei cu Marte. În marile oraşe au ridicat temple [...]
Amîndoi locuiau în sat şi aşa se făcea că tot venind şi plecînd şi tot luîndu-şi la revedere, la ore tîrzii, pe ştergătoarele de picioare din faţa uşilor, ajunseseră să-şi spună cîte un fleac, despre supă, despre copii, despre una sau alta, devenind un fel de aliaţi: astfel încît acum, cînd stătea în picioare lîngă [...]
— Tu l-ai cunoscut pe băiatul ăsta? — întrebă Lituma. — L-ai cunoscut şi tu, sînt sigur. Nu ţi-l aminteşti? Albii îl plăteau să le cînte serena de, îl puneau să le cînte la petreceri, la pro cesiune , la Clubul Grâu. Cînta ca un nou Leo Martini, mă jur. Trebuie să-l fi cunoscut, Lituma. [...]
La auzul acestor vorbe mă trecură nişte fiori de gheaţă, chiar prin şira spinării. Mă oprii şi-i zisei, cu un glas cam stins: — Mi se pare că nu am auzit prea bine. Mai spune-mi o dată – şi mai rar: ce an zici că era? — 513! — 513? Pari mai tânăr! Zău, dragul [...]
— Da’ noi nu. Vrei să ştii de ce? Fiincă… fiincă io te am pe tine care-mi porţi de grijă şi tu mă ai pe mine care-ţi port de grijă, şi d-aia. Râse încântat. — Hai, George, zii ‘nainte! — Păi ştii pe de rost. Poci să zici şi tu. — Nu, tu. Io mai [...]
Nu s-a întîmplat, în istoria cerului, ceva cu desăvîrşire nou? De astă dată da. Toate substanţele ce erau sau păreau mai adevărate în natură au încetat să existe; cel puţin au încetat să fie pentru gîndirea ştiinţifică. Natura s-a dez-substanţializat, s-ar putea zice. Şi-a păstrat proporţiile, constituenţii fizico-matematici, relaţiile lucrurilor între ele, dar nu mai [...]
Vezi luna-n cingătoarea Aprinsei bolţi albastre, Argintul ei tiveşte Şi pragul casei noastre. Şi uite,-n clipa asta Eu nu ştiu ce mă-ndeamnă Să simt întreg amarul Acestei nopţi de toamnă. Dar parcă plâng copacii Din frunzele lor moarte, Şi parc-aud un cântec Cum tremură departe. Aievea simt în suflet Cum jalea lui m-apasă – Aş [...]
Din pământ, din locuinţa Mamei tale, ieşi zâmbind, Prahova! Şi stai mirată Şi te tremură dorinţa Să vezi lumea cu lumină! Inima de plâns ţi-e plină; Ochii tăi spre soare cată Şi-ai tăi ochi mai vii s-aprind. În pământ cât e de rece Şi-n pământ nu vezi nimic – Nu te mai întoarce-acasă! Eu pe [...]
