e-books

Cardinalul o privi pe adorabila copilă şi şopti: — Să rman ă nevinovată! — Mila este adesea o crimă şi întotdeauna o slăbiciune, rosti prinţesa Fausta, glacială. Coboară, cardinale, şi fă astfel ca ţiganul Belgodère să o aducă pe micuţă în palatul meu din insula Cité… Cardinalul ştia, fără îndoială, ce sentinţă înfricoşă­toare se ascundea [...]

cu vremea, ai capătat statutul de mare putere. cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade , consulate şi reprezentanţe iar azi, pe şoseaua dorinţelor mele îţi trimiţi ochii albaştri ca două mercedesuri spălate proaspăt cu parbrizele înfulecând frunzişul roz de castani. ai devenit o mare putere străină. din zodiac, sateliţii tăi mă fotografiază în [...]

—      Da. —       Vine aici să mănînce în fiecare seară, nu-i aşa ? ,    —      Cîteodată vine. —  Pe la şase, nu ? —  Dacă vine. —  Asta   ştim,  şmechere,   zise  Max.  Altceva   mai ştii ? Te duci vreodată la cinema ? —  Cîteodată. —  Ar trebui să te duci mai des. Unui şmecher ca tine, cinematograful i-ar prinde bine. [...]

Aşadar, cînd se pomenise dintr-o dată în mijlocul acelui locaş al desfrîului, aşa cum pe drept cuvînt putea fi numit, tînărul acesta pudic şi cast, în vîrstă de numai douăzeci de ani, se mulţumea doar să se depărteze fără o vorbă atunci cînd ochii săi refuzau să mai privească dezmăţul în care se bălăcea taică-său, [...]

VI. În orăşelele fondate de romani, străzile se în­tretăiau în unghi drept; băile, templul, forumul, bazilica ocupau locul lor tradiţional. Foarte repede sudul Angliei fu presărat cu căsuţe romane. Pic­tura de pe pereţi şi mozaicurile de pe jos repre­zentau scene clasice: povestea lui Orfeu sau aceea a lui Apollo. Slujbaşii şi militarii încercau, în cli­matul [...]

Se opriseră din discuţie, asta era explicaţia. Trecînd într-o clipă de la tensiunea nervoasă care pu­sese stăpînire pe ea, la cealaltă extremă, care, parcă pentru a o compensa de inutila cheltuire emoţională, era o stare de spirit indiferentă, amu­ zat ă şi chiar vag maliţioasă, doamna Ramsay trase concluzia că Charles Tansley fusese zvîrlit peste [...]

— Nu m-aţi ţinut peste trei ore, acolo, făcîndu-mă să vă zic tot ce ştiam? — murmură ea, îndurerată. Ce mai vreţi? Ce mai poftiţi? Credeţi, poate, că eu ştiu cine mi-a omorît fiul? — Nu vă supăraţi, doamnă — se scuză Lituma. Nu vreau să vă amărăsc, uite plec. Vă mulţumesc mult că m-aţi [...]

CAPITOLUL II Curtea regelui Arthur   Cum îmi veni la îndemână, mă dădui mai la o parte şi bătui pe umăr un moşneag care îmi părea un om de rând, întrebându-l cu plan şi în mare taină: — Amice! Fii bun şi spune-mi: eşti de la ospiciu ori ai venit pe aici doar în vizită? [...]

— Dacă nu mai vrei să stau cu tine, io poci să plec la deal şi să caut o peşteră. Poci să plec, când vrei tu. — Ei, haide! Glumii şi io aşa, Lennie! Că io vreau să stai cu mine. Necazu’ cu şoarecii e că todauna-i omori… Îţi spui io ce facem, Lennie. Cu [...]

Istoricul cerului ar avea aci un capitol frumos de scris, ultimul al tratatului său. Accentuînd nu pe ceea ce îndruma către concepţia ştiinţei de azi, cum se face de obicei, ci pe ceea ce se integra deplin în concepţia ştiinţei de altădată, istoricul va fi ajuns, din treaptă în treaptă, la veacul său, al cărui [...]