e-books

Gentilomul pe care ea îl numea cu titlul de cardinal, cu toate că nu purta veşminte bisericeşti şi era înarmat cu o spadă, bărbatul acela care părea plin de mândria vechilor stirpe, se prosternă într‑o atitudine de supunere. Apoi, deznădăjduit, păşi spre fereastră şi, îngheţat de o tainică groază, se aplecă, privind de sus piaţa… [...]

să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene, că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii zăpăcindu-te, ambetăndu-te . . . să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi iri şii de şoldurile [...]

—  Nimic, cioroiule. Stai acolo, zise Al. In picioare, cu şorţul încins pe dinainte, Şam, negrul, se uită la cei doi oameni din faţa barului. —  Da, domnule, zise el. Al coborî de pe scaun . —  Eu o să mă duc în bucătărie cu negrul şi cu şmecherul ăstălalt, zise el. Hai, cară-te-n bucătărie, [...]

Aflase mai apoi că unul dintre motivele pentru care venise aici fusese şi faptul că fratele lui mai mare, Dmitri Fiodorovici, îl rugase să se ocupe de interesele lui. Cei doi fraţi nu avuseseră încă ocazia să se vadă la faţă pînă acum, cînd se întîlniserâ aici, în oraş, deşi erau mai de mult în [...]

VI. În orăşelele fondate de romani, străzile se în­tretăiau în unghi drept; băile, templul, forumul, bazilica ocupau locul lor tradiţional. Foarte repede sudul Angliei fu presărat cu căsuţe romane. Pic­tura de pe pereţi şi mozaicurile de pe jos repre­zentau scene clasice: povestea lui Orfeu sau aceea a lui Apollo. Slujbaşii şi militarii încercau, în cli­matul [...]

Işi plimbă privirea peste scoarţele împletite, peste cutiile cu ceai, abajurului  de sticlă ; începu să-şi piardă răbdarea ; abia cind să pornească la drumul de întoarcere, hotari să-i ducă el sacoşa : apoi o auzi coborînd ; deschizind o uşă ; dînd recomandări să se ţină ferestrele deschise şi uşile închise, cerîndu-le să vina [...]

„Mai degrabă pe moarte", gîndi Lituma. —  Şi de ce era pentru fiul dumitale pe viaţă şi pe moarte dusul la Talara, dona? — Asta n-am aflat-o niciodată — se în­chină a patra sau a cincea oară dona Asunta. N-a vrut în ruptul capului să-mi spună şi a dus secretul cu el în cer. Ay, [...]

În oraş se aflau câteva case de piatră mai arătoase, dar fără ferestre, prefirate prin sălbăticia de bordeie acoperite de stuf. Străzile erau nişte biete ulicioare, întortocheate şi nepietruite. Haite de câini şi puzderie de copii goi se jucau la soare, dând locului viaţă şi larmă. Porcii scurmau pământul, grohăiau şi se fâţâiau de colo [...]

— Doar am zis că să pipăi rochia fetii ăleia, doar am zis că s-o mângâi ca p-un şoricel… Păi de un’ naiba să ştie ea că tu doar vreai să-i pi­păi rochia? Ea se smuceşte ‘napoi şi tu o ţii crampon de parc-ar fi şoarec. O faci să să pună pe urlat, şi-apoi va [...]

E un progres, care nu e totuşi depăşirea cea mare a naturalismului antic. Spaţiul s-a adîncit, a devenit infinit, insondabil; dar nu s-a dizolvat încă, nu s-a desfiinţat. Într-un anumit sens, omul a rămas încă în sînul naturii, deşi e departe de a mai fi în centrul ei. A rămas el însuşi natură. Iar cu [...]