Domn la luminii ( 6 ) – Roger Zelazny

28 septembrie 2007

În săptămânile următoare, Sam ajunse să
aştepte aceste plim­bări cu ceea ce mai întâi păru a fi o uşoară încordare,
apoi un entuziasm moderat, iar în cele din urmă o dorinţă arzătoare. Se obişnui
să iasă neînsoţit pentru durate din ce în ce mai lungi: la început, pentru
câteva ore dimineaţa; apoi, dimineaţa şi seara. După care, îşi petrecea
întreaga zi plecat, iar uneori, câte o zi şi o noapte.

La capătul celei de-a
treia săptămâni, Yama şi Ratri stătură de vorbă despre asta sub umbrar, în
primele ore ale dimineţii.

Nu-mi place cum stau lucrurile, zise Yama.
Nu-l putem jigni impunându-i acum compania noastră. Dar e periculos pe-acolo,
pe-afară, mai ales pentru unul născut din nou, cum este el. Ar trebui să ştim
cum îşi petrece timpul.

Dar, orice ar face, îl ajută să-şi revină,
spuse Ratri, în­ghiţind o fructă zaharisită şi dând dintr-o mână plinuţă. Este
mai puţin plecat cu gândul. Vorbeşte mai mult, glumeşte chiar. Bea vinul pe
care i-l aducem. Pofta de mâncare îi revine.

Dar dacă se întâlneşte cu un trimis al lui
Trimurti, judecata de apoi se poate declanşa.

Ratri mesteca rar.

Nu prea e probabil, totuşi, să se întâmple
aşa ceva în ţara asta şi în momentul de faţă, declară ea. Animalele vor vedea
în el un copil şi nu-i vor face nici un rău. Oamenii îl vor lua drept un sfânt
pustnicit. Demonii îi ştiu de mult de frică şi-au să-l respecte.

Yama, însă, clătină
din cap.

Doamnă, nu este chiar atât de simplu. Cu
toate că mi-am demontat multe piese ale maşinăriei şi-am ascuns-o la mare dis­tanţă
de aici, un atât de masiv transfer de energie ca cel pe care l-am folosit eu nu
se poate să fi trecut neobservat. Mai devreme sau mai târziu, acest loc va fi
vizitat. Am folosit ecrane şi dispo­zitive de inducere în eroare, dar zona
asta, în întregime, e posibil să fi apărut pentru anumite locuri ca şi cum
Focul Universal ar fi executat un dans pe hartă. În curînd va trebui să ne
mutăm. Aş prefera să aştept până ce implicarea ne va fi complet descoperită,
dar…

Nu s-ar putea ca nişte forţe naturale să fi
produs aceleaşi efecte energetice ca şi lucrările tale?

Ba da, şi chiar apar în această zonă, motiv
pentru care am şi ales-o ca bază ― aşa că, la fel de bine, s-ar putea şi să nu
se întâmple nimic. Totuşi, mă îndoiesc de asta. Iscoadele mele de prin sate nu
raportează nici o mişcare, acum. Dar în ziua întoar­cerii lui, zic unii că,
săltând pe creasta furtunii, a fost văzut tre­când carul tunetului, gonind prin
ceruri şi prin ţinuturile înconjurătoare. Asta a fost departe de aici, dar nu
pot să cred că fără nici o legătură.

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro