e-books

În primele cîteva minute, animalelor nu le
veni să creadă în norocul lor. Prima lor reacţie fu aceea de a galopa in
corpore de jur împrejurul fermei, ca şi cum ar fi vrut să se asigure că
nici o fiinţa omenească nu se ascundea pe nicăieri înăuntru; apoi alergară
către clădirile fermei pentru a şterge definitiv şi ultimele urme ale domniei
detestate a lui Jones. Încăperea cu hamuri de la capătul grajdurilor fu
deschisă cu forţa; zăbalele, belciugele de pus în nas, lanţurile pentru cîini,
cuţitele nemiloase cu care domnul Jones avu­sese obiceiul să castreze porcii şi
mieii, toate fură aruncate în puţ. Hăţurile, căpestrele, ochelarii pentru cai,
sacii umilitori de pus sub bot le aruncară în fo­cul pentru gunoaie care ardea
în curte. La fel şi bi­ciurile. Toate animalele începură să exulte de bucurie
văzînd biciurile cum se calcinau în flăcări. Snowball azvîrli în flăcări şi
panglicile cu care erau împodobite de obicei coamele şi cozile cailor în zilele
de tîrg.

― Panglicile, zise el, trebuie considerate ca
fiind haine, care sînt marca oamenilor. Toate animalele trebuie să umble goale.

Cînd auzi asta, Boxer
îşi luă pălărioara de pai pe care o purta vara ca să nu-i intre muştele în
urechi şi o azvîrli pe foc alături de celelalte obiecte.

Într-un timp foarte scurt, animalele reuşiră
să dis­trugă tot ce le mai amintea de domnul Jones. După aceea, Napoleon le
conduse înapoi la magazie şi dă­rui, de acolo, cîte o raţie dublă de porumb la
toată lumea, plus doi biscuiţi pentru fiecare cîine. Apoi cîntară Animale
din Anglia, de la un capăt la altul, de şapte ori, alergînd, iar, în cele
din urmă, se întinseră pentru noapte şi dormiră cum nu mai dormiseră ni­ciodată
pînă atunci.

Deşteptîndu-se în
zori, ca de obicei, îşi amintiră deodată fapta plină de glorie care avusese loc
şi se năpustiră toate afară pe păşune. În mijlocul păşunii era o movilă care
oferea o perspectivă largă asupra unei mari părţi a fermei. Animalele se
îngrămădiră spre vîrf şi priviră cu atenţie în jurul lor, în lumina limpede a
dimineţii. Da, era a lor ― tot ceea ce ve­deau era al lor! In extazul acestui
gînd, începură să ţopăie de colo-colo şi în cercuri, să sară în sus, pline, de
excitare. Se rostogoliră în rouă, înfulecară guri în­tregi din iarba dulce de
vară, aruncară în sus cu pi­cioarele bucăţi de pămînt negru, mirosindu-i parfu­mul
bogat. Apoi făcură o inspecţie a întregii ferme, privind cu admiraţie mută
pămîntul arabil, cîmpul cu fîn, livada, iazul, crîngul. Era ca şi cum n-ar fi
văzut aceste locuri niciodată şi, chiar şi acum, cu greu le venea să creadă că
erau numai ale lor. După aceea se întoarseră către clădirile fermei şi se
opriră în tăcere în faţa uşii casei. Şi aceea era a lor, dar se temeau să
intre. După o clipă, totuşi, Snowball şi Napoleon îm­pinseră uşa cu umerii şi
animalele intrară în şir in­dian, umblînd cu extrem de multă grijă, ca nu cumva
să deranjeze ceva. Trecură pe vîrfuri dintr-o cameră într-alta, temîndu-se să
vorbească mai tare decît în şoaptă şi holbîndu-se cu un fel de sfială la luxul
de necrezut, la paturile cu saltele din pene, la oglinzi, la canapeaua din păr
de cal, la covorul de Bruxelles, la litografia reginei Victoria deasupra
căminului din sa­lon. Tocmai se întorceau, coborînd scările, cînd se descoperi
că Mollie lipsea. Merseră înapoi şi o găsiră în cel mai bun dormitor: luase o
bucată de panglică albastră din toaleta doamnei Jones, o ţinea la umăr şi se admira
prosteşte în oglindă. Celelalte îi repro­şară fapta cu asprime şi-apoi ieşiră.
Cîteva’şunci care atîrnau în bucătărie fură scoase afară pentru a fi în­mormîntate,
iar butoiul cu bere din cămară fu spart, cu o lovitură de copită, de către
Boxer; nimic altceva din casă nu se mişcă din loc. O rezoluţie unanimă fu
imediat votată, şi anume de a păstra casa ca muzeu.