e-books

Şi deodată mama s-a trezit şi i-am auzit
glasul parcă înspăimîntat: "Ce e cu tine aici? Ei, ce e cu tine?"
Tata nu i-a răspuns, părea adormit buştean (poate chiar adormise, băuse la
nuntă, totuşi ceva îmi spunea că nu dormea nicidecum) şi atunci, indignată,
vocea mamei a revenit: "Ce cauţi aici? Scoală-te şi du-te în patul tău! Ce
înseamnă asta?" Aşteptam să aud cuvintele (nu ştiam de unde le auzisem,
oricum niciodată de la ei): E copilul aici! Sau: nu ţi-e ruşine de copil? Dar
mama, spre uimirea mea, nu le pro­nunţă. Deci nu din pricina mea nu trebuia să
vie el în patul ei. Îl zgîlţîi: "Pleacă de-aici!", cu un fel de
oroare înspăimîntată că s-ar fi putut ca el să nu plece şi atunci ce se va
întîmpla cu ea? Tata scoase un fel de mîrîit, tuşi, se mişcă şi tăcu mai
departe. Şi atunci mama pronunţă cuvîntul "ruşine", dar nu cu
înţelesul pe care îl aşteptam eu: "Nu ţi-e ruşine, om bătrîn?!".
Astfel îi zise. Am înce­tat să mai respir, atît de tare m-au uluit aceste
cuvinte. Cum om bătrîn? Tata nu era nicidecum om bătrîn, era subţirel şi tînăr,
abia trecuse de patruzeci de ani, avea părul negru, pasul elastic şi era
sănătos, aperitivele lui erau inocente, nu-l văzusem niciodată beat, sau
oftînd, sau văitîndu-se, cum fac oamenii care simt cum începe să-i apese
greutatea anilor şi începe să le piară gustul pentru muncă. Dimpotrivă, el îşi
iubea din ce în ce mai mult avioanele lui şi pleca şi se întorcea voios de la
uzină. Dar mama? Ea se considera bătrînă!? Pentru mine era neschimbată, obrazul
ei n-avea zbîrcituri, privirea îi era vie, gura la fel de fragedă şi plină de
căldură cînd mă săruta ca şi atunci cînd eram mic, nu
lîncedă şi cu ceva de iască, aşa cum era a altor doamne sau rubedenii care ne
vizitau. Oricum glasul ei mi se părea straniu, străin, al unei străine, parcă
nu mai era mama, soţia tatălui meu, ci o femeie într-adevăr necunoscută de noi
doi, căci, deşi nu-i prinsesem, sau mai bine zis nu-i surprinsesem nici­odată
făcînd sau numai dorind să facă dragoste, cum auzisem că se întîmpla în alte
familii, bănuiam că asta se intîmpla totuşi în lipsa mea sigură de acasă, cînd
plecam pe la rude sau la vreun coleg… Dar iată că nu ! De cînd oare? Şi de ce? Desigur, după petrecerea de la
nuntă, fusesem eu gata să gîndesc, tatăl meu uitase sau crezuse că nu-l puteam
auzi şi se dusese în patul ei. Dar ceea ce îi spunea ea mă făcea să înţeleg
limpede că încă mai de­mult mama… şi se părea chiar, din surpriza pe care i-o
simţisem în glas, că între ei doi acest lucru se limpezise odată şi el
acceptase acest lucru nefiresc… Mi-am reluat răsuflarea, în timp ce, cu ochii
deschişi şi cu auzul încor­dat, aşteptam să văd sfîrşitul. Tata s-a ridicat în
cele din urmă şi a rămas vreme îndelungată pe marginea patului. Apoi cu mişcări
într-adevăr de om bătrîn s-a întors în patul lui şi şi-a aprins o ţigare.
"Cine ştie, mi-am spus, poate că într-adevăr sînt bătrîni amîndoi şi mama
are dreptate…" Aşa am gîndit în clipele acelea, dar dimineaţa, cînd i-am
văzut pe amîndoi, acest gînd s-a spulberat. Nu eram dintre acei copii care nu
observă treptele vîrstei şi confundă, adică nu fac nici o deosebire între o
femeie de treizeci şi opt de ani şi una de şaizeci. La liceu aveam o femeie de
serviciu de vreo cincizeci şi mă uitam (adică se uitau şi alţii) cu un fel de
ameţeală la trupul ei încă tînăr, aplecat asupra coridoarelor pe care le spăla.
Şi odată cînd am prins-o singură am încetinit paşii s-o văd mai bine; a întors
capul şi s-a uitat la mine cu un surîs de compli­citate şi, ca din întîmplare,
m-a atins cu şoldul… Mi-am văzut de drum cu fruntea sus, dar surîsul şi
atingerea ei m-au făcut să înţeleg că muierea dracului ar fi vrut să facă
dragoste cu mine… Avea viaţă în trupul ei şi am auzit mai tîrziu că unii
dintre colegii mai mari ştiau unde stă…