e-books

Hipnotizat de-adînca şi limpedea lumină A bolţilor destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarme zenitul, şi,-nnebunit, să bea, Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină.   Nici vălurile nopţii, nici umeda perdea De nouri nu-i goneşte imagina senină; De-un strălucit albastru viziunea lui e plină, Oricît de multe neguri în juru-i vor cădea…   Dar [...]

***   Charles Randow stătea în pat cu braţul pus în ghips. Suferinţa lui cea mare era provocată de şocul acelor câteva secunde în care a crezut că un robot înainta spre el cu gânduri criminale în mintea lui pozitronică. Nici o altă fiinţă umană nu mai avusese vreodată motiv să se teamă de un [...]

Într‑o zi cu vreme frumoasă am fost instalaţi, înfofoliţi în pături, pe o terasă de unde puteam vedea Elba sclipind şi şlepurile trase împotriva curentului. În faţa acestei privelişti, orele se scurgeau molcom, în zgomotul ritmic al ciocanelor de nituit din uzina de la Stulpen. Picioarele mele înţepenite trebuiau reeducate. Ultima schijă de obuz, pe [...]

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri – Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, O, ceas al tainei, asfinţit de sară. Să smulg un sunet din trecutul vieţii, [...]

Şi află, doctore, c-aici mă doare, Acolo unde geme-un colţ de ţară, Acolo unde plînge fiecare Ca naţiunea noastră să nu moară. Iar dacă e de completat o fişă, Te rog, permite-mi să o scriu cu sînge, Începătura bolii este grijă, Am tricolorul ciuruit pe sînge. Farmacopeea stă să se răstoarne Asupra mea cu toate [...]

Stavru trecea drept “un flecar” pentru toată lumea — şi  era în adevăr, voia să fie. În costumul său prăpădit şi  boţit chiar şi când era nou; cu înfăţişarea sa de ţăran orăşenit,  cu cămaşa necălcată, fără guler, cu aerul său de geambaş hoţoman, el se deda la o paradă de vorbe şi de gesturi [...]

Adiacentele la ce-am de spus Erau acolo si acuma nu-s, Ia-le de unde nu-s, adiacente, Cãci nici în gusile fosforescente Nu mai gasesti nimic de luat, de pus. Visul mi-e plin de oarba cutezanta Cu care musca greul din distanta, Greul pamintului, pe sub pãmânt. Si tot aduna rime si aluzii Ca intimplarile la coltul [...]

Sughita: Cineva gindea la ea. Cam peste-o luna-i dusa la vedere …Odaia zace în tacere, perdeaua are ciucuri , creturi, pe masa – cinci dulceturi . Când se-ntoarce de la el, spirc, pe ea, un porumbel. Petitoarele îi spun ca-i semn bun. Octombrie 1954  

COMPETENŢĂ MORALĂ, IERTARE ŞI „PROGRES“ MORAL Faptul de a resimţi ocultarea absolutului nu e doar mediul de constituire a eticului: e paradigma însăşi a vinovăţiei morale. „Defecţiunea“ morală e reductibilă, întotdeauna, indiferent de chipul ei concret, la o „întrerupere de circuit“, la ştergerea urmei care leagă conştiinţa individuală de absolut. Culpa morală echivalează, aşadar, cu [...]

Talentul de a trăi, aflat în mod evident în curs de dispariţie la popoarele Europei, este una dintre noţiunile cel mai greu de definit, pentru că se delimitează de altele prin nuanţe adesea insesizabile, îmi vine să spun, asemenea elevilor care nu au învăţat lecţia, că talentul de a trăi este "atunci când…", dar îmi [...]