e-books

- Hai la pule, hai la pule! Pule zdravene şi tari pentru jupânese mari…
O cucoană văduvă, auzind aşa vorbe din gura ţăranului, trimite o slujnică să-l
cheme la dânsa ca să-i dea un colb…
Slujnica se duce şi cheamă pe ţăran. Şi cum vine ţăranul, cucoana îl şi ia la
trei parale, zicând:
- Dar bine măi ţărane, ce porcării spui pe lângă cerdacul meu, că te mănâncă
mama dracului! Acuş te pun la scară şi-ţi trag o bătae, de te-or duce cu cerga
acasă… Înţeles-ai?
- Apoi, da’, milostivă cucoană, zise ţăranul scărpinându-se în cap. Să ierte
cinstita faţa dumneavoastră, ce să facem? Ia, nişte pule ni-a dat Dumnezeu şi
le-am adus şi noi la târg, să vedem, ne-om pute prinde ceva parale pe dânsele,
că ne mănâncă şi pe noi o mulţime de angarii şi de nevoi de tot felul…
- Măi, ţărane, eşti nebun, ori cum eşti, de vorbeşti pleve de faţă cu mine?
- Ba ferească Dumnezeu, cinstită cucoană, vorbesc vorbe sănătoase, săracul de
mine! Iaca să vă aduc una ca s-o vedeţi, dacă nu mă credeţi… ‘Tu-i-aş
praznicul cui le-a plămădit, că m-a făcut să intru în dihonii cu lumea din
pricina lor. Încaltea dac-ar fi de parte femeiască, le-aş ţine pentru mine, dar
aşa…
Şi odată se duce la car şi alege un ştiulete de puloiu, care era mai mare, şi
cu dânsa drept în casă la cucoană.
- Iacă cucoană, şagă-ţi pare dumitale asta? Acum pe ce s-a dus munculiţa mea de
toată vara? Ş-apoi dumneata mă mai înghii şi cu bătae, că pesemne nu-s eu
destul de bătut de Dumnezeu! ‘Tu-i-aş patruzecile cui ştiu eu să-i fut, că au
început a mă lua lumea de nebun…
Cucoana vedea acum că ţăranul are dreptate, şi se face a se uita într-o parte,
dar tot trăgea cu coada ochiului şi la cinstita pulă din când în când.
- Bată-te focul să te bată, măi ţărane, că ticălos mai eşti!… Ş-apoi cum s-ar
face ca s-o poată cineva întrebuinţa, când ar vre? Nu-i vorbă, că mie una nu-mi
face trebuinţă. Dar tare mă mier şi eu de aşa comedie!…
- Cum să se face cucoană! Să ierte cinstita faţă a dumneavoastră ia, când vine
cuiva pofta de dânsa, o şueri de câteva ori, cum şueram noi oile la strungă,
ş-apoi atunci, ţine-te la frecuş cât ce-i pute, că las’ dacă m-a da de ruşine.
Iară când te-i mulţumi şi-i vrea să te lese de frecuş, să strigi la dânsa: ho!
ho! haram nesăţios! Şi atunci îndată numai ce-o vezi că se trage înapoi frumos,
ca şerpele la lapte dulce… Şi pe urmă, de câte ori ţi se scoală… tot aşa să
faci. Şi dacă nu te-i mulţumi, atunci să mă blastemi pe mine.
- Bată-te pustiea să te bată, mojic mascaragios, c-al dracului mai eşti, zise
cucoana, care începuse a se mai deprinde cu vorbe de masă… Ia ieşi oleacă
afară din odae, ş-apoi te-oiu chema eu acuş, că avem oleacă treabă…
Ţăranul tace molcum şi ese. Iară cucoana, drept cercare, începe a şuera mătărânga,
şi atunci cinstita pulă face zbârc! în pizda cucoanei! Vorba ceea: găina
bătrână nu se sparie de pula groasă.
Şedea, sărmana, cum şede mielul la ţâţa oaei, până ce se satură de supt.
Cucoana era de cele mai târtoase!

Strâmtă-n pizdă, tare-n şele
Crască pula din măsele
Că-i cam iute la oţele!

În sfârşit, după ce s-a săturat cucoana bine, apoi zice încetişor: ho! ho!
haram nesăţios! pula atunci pe loc s-a muiet şi foflenchiu! cade jos… Cucoana
îndată o rădică cu mare sfinţenie şi o pupă drept în bot… Apoi strigă pe
ţăran în casă şi luându-l cam pe departe, zice:
- Şi cam cum s-a întâmplat de ai tu blăstămăţii de-aiste, măi ţărane?
- Cum să se întâmple cucoană? Ia, mai astă primăvară, sămănând păpuşoi în
ţarină, a adus dracul – că mai bine n-oiu zice – doi oameni pe acolo. Şi unul
din ei m-a întrebat: ce semăn? Eu, nu-mi stăpânesc gura? M-a împins păcatul să
răspund în ciudă că pule semăn, să iertaţi dumneavoastră! Şi atunci el, pocit
la gură, sau naiba îl mai ştie cum a fost, a blagoslovit cu amândouă mâinile
spre ogorul meu din treacăt, zicând: "Pule să dea dumnezeu să se
facă". Şi cum vedeţi şi dumneavoastră, pule s-au făcut, fără ştirea lui
Dumnezeu. Şi pula mea şi trei bani, ş-o căruţă de jidani, să ierte cinstita
faţa dumneavoastră.
- Dar bine le zici pe nume, mânca-le-ai pe ceea lume!
- Apoi, da, cucoană, dac-aşa le cheamă, cum hastă pulă să le mai zicem?
- Măi omule, oare nu cumva acela a fost Hristos şi cu Sfântul Petru? Că numai
ei sunt aşa făcători de minuni…
- D-apoi, da, cucoană, mai ştiu eu cine să fi fost? Dumnezeu ori dracul, să-i
bag în pchizda mâne-sa, că mai bine nu le-oiu zice, să ierte cinstita faţa
dumneavoastră, că ştiu că mi-a făcut-o bună…