Mircea Eliade
4 octombrie 2006
MIRCEA ELIADE ( 1907 – 1986 ) Istoric al religiilor, scriitor si filozof roman. Membru
post-mortem al Academiei ( 1990 ). Membru a numeroase academii si societati
stiintifice straine. Discipol a lui Nae Ionescu. Spirit al totalitatii,
enciclopedist, a incercat sa fundamenteze o disciplina integratoare, autonoma.
Dupa Eliade lumea moderna a pierdut sentimentul sacrului. Filozofia lui consta
in incercarea de a reconstitui spiritualitatea omului si de a-i conferi
dimensiunea cosmica prin regasirea miturilor si refacerea unitatii interioare.
Studii de istoria religiilor, indianistica, orientalistica, mitologie. Eliade
considera ca renasterea literaturii este posibila numai prin redescoperirea
functiilor mitului. Rolul literaturii este acela de a surprinde hierofaniile ( manifestarile sacrului )
in cotidian. In proza sa exista mai multe niveluri: unul realist, de influenta
gidiana, care se circumscrie esteticii autenticitatii, altul fantastic, mitic.
Proza fantastica penduleaza intre simbolul folcloric romanesc si cel indic.
Fantasticul sau, de tip mitic, este original prin intrepatrunderea permanenta a
sacrului cu profanul. Un loc aparte in opera sa il ocupa jurnalul si memoriile.
Eseistica. Coordonator al Enciclopediei
religiilor ( 16 volume ) aparuta postum.
post-mortem al Academiei ( 1990 ). Membru a numeroase academii si societati
stiintifice straine. Discipol a lui Nae Ionescu. Spirit al totalitatii,
enciclopedist, a incercat sa fundamenteze o disciplina integratoare, autonoma.
Dupa Eliade lumea moderna a pierdut sentimentul sacrului. Filozofia lui consta
in incercarea de a reconstitui spiritualitatea omului si de a-i conferi
dimensiunea cosmica prin regasirea miturilor si refacerea unitatii interioare.
Studii de istoria religiilor, indianistica, orientalistica, mitologie. Eliade
considera ca renasterea literaturii este posibila numai prin redescoperirea
functiilor mitului. Rolul literaturii este acela de a surprinde hierofaniile ( manifestarile sacrului )
in cotidian. In proza sa exista mai multe niveluri: unul realist, de influenta
gidiana, care se circumscrie esteticii autenticitatii, altul fantastic, mitic.
Proza fantastica penduleaza intre simbolul folcloric romanesc si cel indic.
Fantasticul sau, de tip mitic, este original prin intrepatrunderea permanenta a
sacrului cu profanul. Un loc aparte in opera sa il ocupa jurnalul si memoriile.
Eseistica. Coordonator al Enciclopediei
religiilor ( 16 volume ) aparuta postum.
Cuprins:
Istoria ideilor si credintelor religioase { ( 1 ); ( 2 ); ( 3 ); ( 4 ); ( 5 ); ( 6 ); ( 7 ); ( 8 ); ( 9 ); ( 10 ); ( 11 ); ( 12 ); ( 13 ); ( 14 ); ( 15 ); ( 16 ); ( 17 ); }
