Mircea Eliade
4 Octombrie 2006
MIRCEA ELIADE ( 1907 – 1986 ) Istoric al religiilor, scriitor si filozof roman. Membru
post-mortem al Academiei ( 1990 ). Membru a numeroase academii si societati
stiintifice straine. Discipol a lui Nae Ionescu. Spirit al totalitatii,
enciclopedist, a incercat sa fundamenteze o disciplina integratoare, autonoma.
Dupa Eliade lumea moderna a pierdut sentimentul sacrului. Filozofia lui consta
in incercarea de a reconstitui spiritualitatea omului si de a-i conferi
dimensiunea cosmica prin regasirea miturilor si refacerea unitatii interioare.
Studii de istoria religiilor, indianistica, orientalistica, mitologie. Eliade
considera ca renasterea literaturii este posibila numai prin redescoperirea
functiilor mitului. Rolul literaturii este acela de a surprinde hierofaniile ( manifestarile sacrului )
in cotidian. In proza sa exista mai multe niveluri: unul realist, de influenta
gidiana, care se circumscrie esteticii autenticitatii, altul fantastic, mitic.
Proza fantastica penduleaza intre simbolul folcloric romanesc si cel indic.
Fantasticul sau, de tip mitic, este original prin intrepatrunderea permanenta a
sacrului cu profanul. Un loc aparte in opera sa il ocupa jurnalul si memoriile.
Eseistica. Coordonator al Enciclopediei
religiilor ( 16 volume ) aparuta postum.
post-mortem al Academiei ( 1990 ). Membru a numeroase academii si societati
stiintifice straine. Discipol a lui Nae Ionescu. Spirit al totalitatii,
enciclopedist, a incercat sa fundamenteze o disciplina integratoare, autonoma.
Dupa Eliade lumea moderna a pierdut sentimentul sacrului. Filozofia lui consta
in incercarea de a reconstitui spiritualitatea omului si de a-i conferi
dimensiunea cosmica prin regasirea miturilor si refacerea unitatii interioare.
Studii de istoria religiilor, indianistica, orientalistica, mitologie. Eliade
considera ca renasterea literaturii este posibila numai prin redescoperirea
functiilor mitului. Rolul literaturii este acela de a surprinde hierofaniile ( manifestarile sacrului )
in cotidian. In proza sa exista mai multe niveluri: unul realist, de influenta
gidiana, care se circumscrie esteticii autenticitatii, altul fantastic, mitic.
Proza fantastica penduleaza intre simbolul folcloric romanesc si cel indic.
Fantasticul sau, de tip mitic, este original prin intrepatrunderea permanenta a
sacrului cu profanul. Un loc aparte in opera sa il ocupa jurnalul si memoriile.
Eseistica. Coordonator al Enciclopediei
religiilor ( 16 volume ) aparuta postum.
Cuprins:
Istoria ideilor si credintelor religioase { ( 1 ); ( 2 ); ( 3 ); ( 4 ); ( 5 ); ( 6 ); ( 7 ); ( 8 ); ( 9 ); ( 10 ); ( 11 ); ( 12 ); ( 13 ); ( 14 ); ( 15 ); ( 16 ); ( 17 ); }
Martie 18th, 2010 la 3:48
Iarasi ne lovim de o afirmatie gratuita,cu cat vine de la un bun cunoscator al Istoriilor Religiilor.El spune: .."lumea moderna a pierdut sentimentul sacrului".Nu este de loc adevarat.Lumea moderna a ascunsn sacrul in metafora si simbol,si vorbeste in permanenta cu Dumnezeu,fara ca Dvs. sa stiti.Cand salutati pe cineva,cum spuneti?"Buna ziua" Ori acest cuvant Ziua,este simbolul modern al cuvantului "zeu".Cand Dvs.,va salutati cu cineva,spuneti de fapt: "Sa traiesti zeule",Sau faceti o referire la caracterul zeului:"zeul este bun".Nu mai pun la socoteala ca atunci cand se intalnesc, de fapt zeii se saluta intre ei.Povestea lui Harap Alb,este un apocrif biblic,sau mai bine zis, al vechiului testament.Balada Miorita pe care credeti ca o cunoasteti atat de bine,nu este altceva decat varianta versificata a povestii lui Harap Alb, si din aceasta cauza,si ea este un apocrif biblic,vetero-testamentar.Foarte multe productii folclorice,care sunt considerate laice,sunt de fapt vetero-testamentare sau nou-testamentare.Nu va mai spun ca aceasta situatie,ii pune in incurcatura serioasa pe exegeti care cauta valoarea de semnificatie a miturilor in cu totul alte parti decat unde ar trebui.In aceste conditii,cand afirmatiile maistrului sunt discutabile,intreaga sa opera este pusa sub semnul intrebarii.Intentia Dvs.,este foarte generoasa.In domeniul mitologiei,religiilor,folclorului,lucrurile nu stau asa cum le cunoasteti Dvs.Din varii motive care imi scapa,drumul pe care mergeti nu este cel normal.Fiind insa singurul care va spune acest lucru,cucuiele vor fi in mod sigur ale mele.Nu va sugerez decat sa cautati.Adevarul se gaseste totusi aproape de Dvs.Si nu va lasati sedusi de personalitatea omului,si de scolile inalte pe care le-a facut. De foarte multe ori,toate aceste lucruri nu servesc decat pentru intimidarea Dvs.Va multumesc pentru atentie.
[Reply]
Martie 18th, 2010 la 3:48
Hermeneutica Miturilor, care se ocupa de mitologie si folclor, pune altfel problema. In timp ce d-l Eliade spune ca "Rolul literaturii este acela de a surprinde hierofaniile (manifestarile sacrului) in cotidian," cealalta si-a propus sa caute prin mijloacele hermetice, sacrul in produsul folcloric si in mitologie. Pentru a intelege despre ce este vorba, pot spune urmatoarele: Mitul si folclorul, sunt produse culturale, sunt creatii care conserva intr-o forma literara orala sau scrisa , o serie de evenimente care s-au petrecut in realitate. Aceste evenimente reale, legate de istorie, poarta denumirea de arhetipuri.Reflectarea evenimentului in produsul folcloric, se numeste motiv folcloric. Ceea ce isi propune exegeza, este sa stabileasca aceasta egalitate dintre motivul folcloric din basm, balada, colinda, si arhetipul care l-a generat. Imposibilitatea, uneori reala, alteori imaginara, de a stabili aceasta egalitate, a determinat cercetarea sa se abata de la acest principiu simplu, alunecand spre interpretari hazardate, aflate de foarte multe ori sub semnul probabilitatii. Dezacordul nostru fata de d-l Eliade se naste din faptul ca rolul literaturii nu este acela de a surprinde manifestarile sacrului in cotidian, acest rol ne revine noua, noi fiind cei care trebuie sa surprindem simbolul din creatia literara, in special din mitologie si folclor, si sa-i descoperim valoarea de semnificatie, care poate fi sacra sau profana. D-l Eliade si-a construit aceasta filozofie de lucru,pentru a justifica interesul domniei sale pentru proza fantastica, dar lucrul acesta nu are nimic de-a face cu hermeneutica. Simbolul folcloric, fie el romanesc, indo- european sau provenind din mitologiile grecesti si iudeo-crestine, trebuie mai intai descifrat. Veti spune ca d-l Eliade a facut-o.Foarte bine, ne bucura acest fapt. Aratati-ne ca simbolurilor(motivelor folclorice respective) le corespund arhetipuri istorice si nu de alta natura, si atunci vom crede. Daca nu puteti face acest lucru, atunci putem vorbi despre filozofie sau despre ce doriti Dvs. Va multumesc pentru atentie.
[Reply]