e-books

Capitolul
2

La
zece mii de metri deasupra apelor calme ale oceanului, David Becker privea amărât
pe ferestruica ovală a avionului. I se comuni­case că telefonul de la bord nu
funcţiona, aşa că n-avea nici o şansă s-o sune pe Susan .
„Ce
naiba caut eu aici?” se întrebă el.
Răspunsul
era simplu: îl solicitaseră oameni pe care pur şi sim­plu nu-i putea refuza.
—
Domnule Becker, se auzi o voce în difuzor. Ajungem în jumătate de oră.
Becker
dădu supărat din cap în direcţia vocii invizibile. „Minunat.” Trase parasolarul
pe fereastră şi încercă să adoarmă. Însă nu se putea gândi la nimic altceva, decât
la ea.

Capitolul
3

Volvo-ul
lui Susan opri încet la umbra gardului din role de sâr­mă ghimpată, înalt de
trei metri. Un paznic tânăr îşi puse palma pe capota maşinii.
—
Legitimaţia, vă rog.
Susan
se conformă şi se aşeză mai bine, aşteptând să se scurgă timpul de verificare.
Paznicul trecu bucata de plastic prin scanner-ul computerizat. În cele din urmă
îşi ridică privirea.
—
Mulţumesc, domnişoară Fletcher.
După
care dădu imperceptibil din cap şi poarta se deschise larg.
O
jumătate de kilometru mai departe, Susan trebui să repete în­treaga procedură
în faţa unui gard electrificat, la fel de impozant. „Măi băieţi… Am trecut pe
aici de un milion de ori.”
Apropiindu-se
de ultimul punct de control, văzu cum o santi­nelă masivă flancată de doi câini
fioroşi şi înarmată cu o mitrali­eră se uită la numărul ei de înmatriculare şi
îi face semn să treacă. Parcurse încă vreo 250 de metri pe Canine Road şi opri
maşina în parcarea C a angajaţilor. „De necrezut”, îşi zise ea. „Douăzeci şi
şase de mii de angajaţi şi un buget de douăsprezece miliarde de dolari; s-ar fi
zis că o puteau scoate la capăt în week-end fără mine.” Îşi potrivi maşina pe
locul rezervat ei şi opri motorul.
După
ce traversă terasa imensă şi intră în clădirea principală, trecu de încă două
puncte de control şi ajunse În sfârşit la tunelul fără ferestre care ducea spre
aripa nouă a clădirii. O cabină de con­trol pe bază de scanare a amprentei
vocale îi bloca intrarea.

NATIONAL
SECURITY AGENCY (NSA)

SECŢIA
CRYPTO

DOAR
PENTRU PERSONALUL AUTORIZAT

Paznicul
înarmat privi în sus:
— ‘Ziua,
domnişoară Fletcher.
Susan
zâmbi obosită:
—
Bună, John.
— Nu
vă aşteptam azi.
—
Mda, nici eu nu mă aşteptam.
Se
aplecă deasupra microfonului parabolic.
—
Susan Fletcher, rosti ea răspicat.
Computerul
confirmă instantaneu spectrele de frecvenţă din vocea ei şi dădu drumul porţii
de acces. Susan trecu pragul.
Paznicul
o privi apreciativ cum înaintează pe coridorul de ci­ment. Observase că ochii
ei de un căprui intens păreau absenţi, însă obrajii îi erau proaspeţi, iar
părul roşcat, lung până la umeri, părea abia uscat. În urma ei se simţea un iz
vag de pudră John­son’s Baby. Privirea bărbatului măsură trupul ei subţire, de
la bluza albă cu dunga sutienului abia vizibilă dedesubt, până la fusta oliv
care îi ajungea până deasupra genunchiului şi, în cele din urmă, la picioarele
ei… Picioarele lui Susan Fletcher.
„Greu
de crezut că pot susţine un coeficient de inteligenţă de 170”, se amuză
paznicul.O
privi multă vreme. Într-un târziu, când ea se făcu nevăzută, clătină din cap.