As scrie cu nopti si as arde cu stele,
Tot cerul cand acasa, tu mai intarzii,
Faptura gingasa as inchide-o-n poeme,
Si noaptea cu tine as face-o iar zi.

Cand pleaca pooetul, ramane tacerea,
Sunand pe poteci ca un clopot de bronz,
Si-n flori infloreste, uitata durerea,
Si plange in marmura ingerul blond.

Sub tei sta poetul, pe fruntea sa alba,
Trec neguri de ganduri, ca pasari zburand,
Si tipa o pasare, cu vocea ei draga,
Pe lacul cu trestii, adanc suspinand.

Pe frunze el scrie uitate poeme,
Farame de vise, in crang infloresc,
Iar vantul prin ramuri, suspina si geme,
Si-i ninge cu floare, pe cei ce iubesc.

Hai canta cu mine frumoasa speranta,
In trestia ‘nalta, petale de dor,
Sunt fosnete calde tesand o romanta,
Cazand in causul din mainile lor.

Trec ingeri prin cerul uscat, catre ziua,
Si clopote bat peste campuri mergand,
Iubirea in noi chiar uitata se-aciua
Si florile cad peste vremi suspinand.

Mi-a aruncat destinul peste vreme manusa,
Si ma cuprind in brate, frumosii ochi cei verzi,
Noaptea deschide cu scrasnete usa,
Prin care iubito, tacerea o pierzi.

Cuprinde-ma tot si continu-n sperante,
Inima infasoar-o in primele zori,
Suntem blestemati de atatea restante,Crescand in gradina uscata de flori.

Da-mi cerul cu ingeri ce moare in tine,
Fierbinte pe buze, acum sa-l sarut,
Lacrima ta, e un strop de iubire,
Purtat de sperante pe aripi de lut.

Mi-arunca destinul, in mare cenusa,
Cutreiera vantul prin oras hohotind,
In noapte suspina cu scrasnete usa,
Cand jalea din inimi, la piept o cupprind.

Iubire?Atunci cine sta in groapa,
Si disperarea cea cu aripi negre,
Din carnea noastra adancind o sapa,
Cu doruri ne-mplinite si superbe?

De ce plangem iubirea care vine,
Sa se aseze langa noi pe banca,
Si-apoi fugim in clipele supreme,
Indepartandu-ne cu prima arca?

Sa nu se-ntoarca dragostea-n durere,
Eu clipele cu sarutari le cumpar
Si setea este singura-mi avere,
Cu care dorul inimii astampar.

In clipe da-mi iubirea care piere,
Si macii buzelor, sa-i sorb pe rand,
Sa infloreasca inca in tacere,

Cand ochii tai in lacrimi, perle vand,
In pasiuni atat de efemere,
Sa stinga setea buzelor, de dor, uscand.

O muscatura, ce-si pierdu puterea,
A buzelor scurta imbratisare,
In noapte impartindu-se averea
Si dand cu drag acelui ce nu are.

E gura ta, ce sangera ca macul,
Fantana plina toata de dorinti,
Pe care-o daruiesti sa-mi fie placul,
Cu-mbratisari, care ma scot din minti.

E mangaierea pielii tale tandra,
Cand foc aprind cu buzele-mi fierbinti,
Si simturilor mele ca ofranda,
Te daruiesc, atuncea cand nu minti.

Ce e sarutul,neantul care vine,
Si sapa nopti in carnea ta de jar,
E focul gurii care intretine
Iluzii ce se sting la ziua iar.

Tu Anais,cum treci firav prin noaptea,
Ce bantuie in mine cu poteci,
Sa stam uitati, ne-asteapta iarasi banca,
Si marmura cu bratele ei reci,

E dragostea in noi, ca o durere,
Un sunet peste-orasul amortit,
Fragila clipa, a trenului sedere,
Apoi nimicul, prins in infinit.

Ne vom ciocni, la capatul de lume,
Infasurati de clipe infidele,
Cand dorurile noastre-au sa adune,
Betii de tuberoze si dantele.

Nu pot sa-ti scriu, decat banale versuri,
Iubirea, se ascunde in taceri,
Acuma esti, maine pe apa, cercuri,
Mai amintesc de zilele de ieri.

Nu trageti cu arma in arbori,
Nu dati in ingeri cu pietre,
Nu lasati dorurile voastre,
Sa se loveasca de perete,

Nu trageti in sperante cu pistoale,
Nu ingropati visele parasite,
Nu va indreptati cu picioarele goale,
Spre inviere, ca niste epave ruginite,

Deschideti larga fereastra,
Sa coboare cerul in casa,
Lasati-L pe Dumnezeu ca sa intre,
Si painea aburind, s-o sfinteasca,

Pe ingeri, primiti-i sa doarma,
Langa copii cu capul pe perna,
Iar raiul, sa-si plimbe gradina,
In fiinta voastra eterna.

Totul e gri, si este-nghetat,
Stelele trec ca niste turturi de gheata
Prin cer, ca printr-un mormant uitat,
Intr-un cimitir, plin cu ceata,

Sufletul meu are nuante de gri,
Ninge cu alb peste vise,
Timpul se va schimba peste zi,
Acuma, obloanele sunt inchise,

Bate in tarmuri un val somnambul,
Risipind printre alge cosmarul,
Si frigul de glezne, muscand nesatul,
Pe la stopuri ne schimba trotuarul.