e-books

Mai muncim o vreme,
tată-mare,

Ca să strîngem bani
de-nmormîntare,

Mai muncim o vreme, mamă
bună,

Şi-or să ne îngroape
împreună.

Leu cu leu aţi adunat o
viaţă,

Aţi făcut economii de piaţă

Şi acum aşa a fost să fie,

Să n-aveţi bani pentru
sicrie.

Vremuri mari, puternice
reforme,

Toate cheltuielile-s enorme,

Pune, tată, capul pe o
pernă,

Viaţa ta a devenit eternă.

Nu mai ai nici dreptul la o
moarte,

Trage-te, bătrîne, într-o
parte

Şi rămîi, pîn-la sfîrşit, de
pază,

Că altfel te devalorizează.

Mai muncim un an, în
sărăcie,

Poate, pîn-la urmă, cine
ştie,

N-avem dreptul de a fi
statuie,

Dar măcar un lemn şi nişte
cuie.

Pune, mamă, masă mai săracă,

Să le dăm şi ălor care
pleacă,

Să la stăm cu milă
împotrivă,

Printr-un biet colac şi o
colivă.

Lasă-ţi, mamă, ochii peste
ţară,

Să o faci din moarte să
tresară,

Ca pe noi din nou să nu ne
nască,

Fără-o-nmormîntare
creştinească.

Groapa ne-a urcat pîn-la
călcîie,

Dar n-avem nici bani pentru
tamîie,

Şi lumînărarii ne despoaie,

Şi ce scump şi drumul pîn-la
rai e!

Ţine, mamă, ţine, tată,

uşa,

Să nu intre peste noi
cenuşa,

Hornurile gri să nu-şi
reverse,

Peste noi cenuşile perverse.

Ce impozit fiecare boală,

Ce exploatare ireală!

Scîndura sicriului ne costă

Mult mai mult ca viaţa
noastră, fostă.

Pune, tată, mîna pe-o
secure,

Să luăm sicrie din pădure,

Pune, mamă, mîna pe o pîine

Şi împarte-o, că murim chiar
mîine.

Vremuri de inflaţie şi silă,

Moartea însăşi a ajuns umilă

Şi, în fond, pe noi ce ne
aşteaptă?

Doar o sinucidere-nţeleaptă.

Noi, bătrînii, am rămas pe
drumuri,

Într-un crematoriu numai
fumuri,

Şi murim, ajunşi pe
înnoptate,

Marfa cea mai ieftină din
toate.

3 martie 1992