Amorul si Craniul – Charles Baudelaire
miercuri, august 16th, 2006Pe craniul Omenirii şade Amorul cocoţat Şi prostul, pe-acest tron , sloboade C-un râs neruşinat Băşici rotunde, pus pe glume, Şi le înalţă-n cer Spre-a împlini o altă lume Ascunsă în eter. Iar globu-n firava lucire Din zborul larg deschis Îşi scuipă sufletul subţire Ca auritul vis. Cum sar băşicile, din craniu Aud suspin smerit: [...]
