Portret – Ion Barbu
luni, august 14th, 2006Deci versul meu legat în largi turbane De lănci zbîrlit, ca ţeasta unei cegi, Cu albele-i prăpăstii şi capcane De munte-opioman, nu-l înţelegi ! L-am scris, e drept, cînd ochii mei văzură Rusalca unui iezer scandinav, Eşti însă : ritm, vigoare şi măsură, Suavii Francii duhul tău e sclav. Încît, înadunate, calme linii Încerc să [...]
