e-books

Luat pe felii,
poporul român nu se prea plictiseşte. Fiindcă diversitatea în unitate a bătăii
în cadrul spaţiului mioritic poate lua fie formele baladeşti ale bătutului
anonim, cum se întîmplă mai ieri pe străzile Clujului, unde anonimii
reprezentanţi ai opoziţiei s-au jucat de-a şniţelul cu anonimul bătător
pedeserist, fie bătutul să-şi recapete sinele pierdut, cu ajutorul domnului
Cozma ce ieşi fără prejudecăţi din codrii societăţii de consum în sfînta zi de
vineri să împartă cu dărnicie atît la săraci cît şi la bogaţi pumni albi pentru
zile negre.

            În această atmosferă tipic
eminesciană – „ Ne bate azi, ne bate mîni / Astfel dorinţa-i gata ” – PDSR-ul
are toate şansele să cîştige alegerile locale, cît şi pe cele din toamnă, cu
atît mai mult cu cît Miron Cozma e îmbiat să probeze salopeta de senator
pedeserist.

            Dacă la cele de dinainte mai adăugăm
bătutul cu bidinelele în cadrul Lipitoriadei, başca intelectuala confruntare a
mirositului în şosete ideologice din incinta Senatului, trebuie să recunoaştem
că specifica noastră voinicie, care în trecut se rezuma la trîntă şi oină, a
căpătat un parfum neaşteptat.

            Torenţiala ploaie de pumni din
ultimul timp compensează lipsa precipitaţiilor naturale, vipia ucigătoare a
Bărăganului coborînd spăsită în subsolul presei cotidiene, ca să nu mai
amintesc de banala interceptare a telefoanelor ce-şi dădu obştescul sfîrşit
pînă şi în „ România Liberă ”.

            Geaba se vaită vocabularul limbii
române că-i sparge Măgureanu capul cu microfonul – jurnaliştii tot la pipăibila
vînătaie ramîn mai sensibili.

            D’aia paginile dedicate lui Cozma
sunt mai late-n poale decît piţigăiatele comentarii despre ceva ce nu doare, nu
se vede, în schimb se ascultă.

            Încurcat în fire şi-n angajaţi,
SRI-ul îşi caută feciorelnic identitatea, în vreme ce pumnul lui Cozma a ajuns
deja instituţie naţională.

27 mai 1996